În data de 19 noiembrie s-au împlinit 112 ani de la nașterea singurului român laureat Nobel, profesorul și cercetătorul George Emil Palade. Născut la Iași, într-o familie de intelectuali, a urmat
20 Noi, 2024
Biserica de lemn de la Plopiş din Ţara Maramureşului
Pe malul stâng al Cavnicului din Maramureş, într-o zonă colinară de pe versantul sudic al munţilor Gutâi, se află satul Plopiş, cunoscut astăzi mai ales pentru semeaţa biserică de lemn cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil". Aşezarea este atestată documentar în 1583, ca parte a domeniului cetăţii Chioarului, însă biserica datează din 1796, atunci când cei 49 de săteni ai Plopişului purced la ridicarea acesteia. Interesant este faptul că pe malul opus al Cavnicului se află satul Şurdeşti, acolo unde cu trei decenii mai înainte se ridicase o biserică de lemn asemănătoare. Lăcaşul de la Plopiş are multe trăsături comune cu cel de la Şurdeşti, fiind ridicat probabil de acelaşi meşter, Ioan Macarie. Biserica este construită din lemn de stejar, pe o fundaţie de piatră, în plan dreptunghiular, cu pridvor pe vest, un pronaos rectangular, care ţine un turn-clopotniţă înalt al cărui vârf este străjuit de alte patru turnuleţe cu rol decorativ, dar care marcau existenţa unui sfat al bătrânilor cu drept de judecată în Plopiş. Interiorul se continuă cu un naos aproape pătrat acoperit de o boltă şi cu o absidă poligonală decroşată în partea altarului. Din punct de vedere stilistic, biserica de la Plopiş îmbină elemente specifice lăcaşurilor de tip nord-transilvănean şi maramureşean.
Din pictura executată la 1811 de Ştefan Zugravul din Şişeşti se păstrează fragmentar pe bolta naosului, unde se remarcă Sfânta Treime, scene din Apocalipsă sau din ciclul Patimilor. Alte fragmente se păstrează la catapeteasmă, cafas, dar şi în câteva icoane din lăcaş. Biserica din Plopiş a fost sfinţită la 12 noiembrie 1811 de către "popa Damian", potrivit documentului care s-a găsit în piciorul Sfintei Mese, alături de cele 49 de monede ale ctitorilor. În 1901, biserica a fost reparată, probabil cu această ocazie fiind construit cafasul. În 1961, lăcaşul a fost restaurat de către Direcţia Monumentelor Istorice, pentru ca două decenii mai târziu interiorul să fie zugrăvit cu var. Ultima restaurare a bisericii de lemn din Plopiş s-a făcut în 1990-1991, pe cheltuiala credincioşilor ortodocşi din parohie.
