Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Biserica din Părhăuţi în perioada interbelică

Biserica din Părhăuţi în perioada interbelică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 28 Feb 2011

A fost ridicată în 1522, cu hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor", de logofătul Gavriil Trotuşanu, împreună cu soţia sa, Ana, în apropierea curţii pe care o aveau lângă cetatea de scaun a Moldovei. De altfel, lăcaşul a servit ca loc de rugăciune şi de îngropăciune pentru familia ctitorului. Biserica se distinge printr-o zidărie masivă şi robustă, în formă de navă, cu absidă ieşită în partea de răsărit şi fără turle. Are încăperile specifice şi un pridvor deschis prin două arcade care respectă elevaţia construcţiei, având un

etaj afectat clopotniţei. Pictura interioară, cu influenţe ale şcolii italiene, datează din 1530. Un element atipic al picturii constă în tabloul votiv, în care ctitorul nu apare cu biserica, ci ca un simplu credincios care se prosternează în faţa tronului Mântuitorului Iisus Hristos. După complotarea boierului Trotuşanu împotriva domnitorului Petru Rareş, biserica din Părhăuţi a fost pustiită, fiind refăcută abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În perioada interbelică, pereţii au fost tencuiţi parţial şi s-au refăcut acoperişul şi clopotele.