Biserica din Vioreştii Slătioarei, ţinutul Vâlcei

Poate prea puţin cunoscute sunt monumentele bisericeşti ale Olteniei. Pe cât de încărcat de istorie este acest ţinut, tot atât deţine un tezaur eclesiastic impresionant. Când vorbeşti de Oltenia, te gândeşti imediat la Hurezii voievodului martir Constantin Brâncoveanu, la Bistriţa Craioveştilor, la Arnota, ce trebuia să fie lăcaş de odihnă al lui Matei Basarab, la Tismana cuviosului Nicodim, la "Dintr-un Lemn" sau la Cozia lui Mircea cel Bătrân, dacă ar fi să enumerăm câteva aşezăminte monahale de la umbra Carpaţilor Meridionali. Însă Oltenia ascunde multe lăcaşuri de cult ridicate de numeroşi boieri, care doreau să aibă un lăcaş de închinăciune în apropierea curţilor în care locuiau. Numeroase sunt lăcaşurile de cult, mai ales din secolul al XVIII-lea, care trădează o creaţie artistică cum puţin ne putem imagina astăzi. Un astfel de exemplu este biserica de la Vioreşti, comuna Slătioara, judeţul Vâlcea, din apropierea Horezului. Lăcaşul mai este cunoscut ca "biserica cu potecaşi", deoarece în exterior, în partea superioară, se găseşte o friză pictată sub streaşină care reprezintă grupuri de potecaşi. Potecaşii erau formaţiuni paramilitare conduse de vătafii de plai, având ca misiune combaterea contrabandei lotrilor, adică a bandiţilor de codru. Pentru că mărşăluiau pe potecile munţilor din zona de frontieră cu Transilvania, atunci aceste grupuri paramilitare purtau numele de potecaşi. "Biserica cu potecaşi" a fost construită din cărămidă şi piatră pe la 1781, cu hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserică", în formă de navă, fără turlă, cu un pridvor deschis, format din coloane, care mai aminteşte de arhitectura brâncovenească atât de pregnantă în Ţara Românească. După tradiţie, ctitorul acestui lăcaş ar fi vătaful Ion Urşanu şi soţia sa, Andreica, care ar mai fi zidit alte 40 de biserici. Zugrăveala exterioară se datorează vătafului Constantin, care a comandat-o la 1807. La 1895, biserica a fost reparată, suferind o serie de modificări. Pridvorul i-a fost închis, ferestrele mărite, iar deasupra s-a montat o turlă de lemn, după cum se poate vedea în fotografia făcută bisericii din Slătioara în perioada interbelică.