Biserica domnească din Piatra Neamţ la 1900

Pe drumul ce vine de la Bacău prin Roznov şi duce spre Topliţa în Ardeal, de-a lungul Bistriţei şi în preajma mănăstirii voievodale cu acelaşi nume, se află oraşul Piatra Neamţ. În acest centru urban cu tradiţie comercială medievală, pe o înălţime, domnitorii au ridicat o curte care să fie strajă la hotarul Moldovei. Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost cel care a zidit în această curte, între iulie 1497 şi noiembrie 1498, o biserică cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", în formă de navă, înaltă, în stil moldovenesc şi cu absidă în dreptul altarului. Stilul arhitectonic al acestei biserici îl întâlnim la o altă curte ştefaniană, la Borzeşti, construcţie cu rol spiritual şi de supraveghere la hotarul Moldovei de pe Valea Trotuşului. Nu se ştie dacă sfântul domnitor a pictat această biserică sau dintre urmaşii săi, deoarece intervenţiile din 1799-1806 şi 1868-1873 au înlăturat orice indiciu în acest sens. Ştim însă că Ştefan a dăruit ctitoriei sale, la 1502, un Tetraevangheliar lucrat la Mănăstirea Putna. În partea exterioară, biserica prezintă două rânduri de ocniţe separate de un brâu din ceramică smălţuită şi contraforţi specifici artei moldoveneşti. De asemenea, în preajma bisericii, la 1499, domnitorul moldav a ridicat un turn cu o înălţime de 19 m, cu rol de supraveghere şi de clopotniţă. La reparaţiile de la sfârşitul sec. al XVIII-lea, bisericii i s-a adăugat un exonartex închis pentru a proteja intrarea aflată în partea nordică a pronaosului şi o catapeteasmă în stil baroc, mai apoi a fost eliminat zidul despărţitor dintre naos şi pronaos. La intervenţia din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, biserica a primit un cafas, un amvon, candelabre executate din cristale de Boemia şi a fost pictată de Panaite Mavrodin şi Constantin Basarab.

La începutul sec. al XX-lea, biserica domnească era lăcaşul cel mai important al oraşului Piatra Neamţ, având două filii, "Sfântul Gheorghe" şi "Sfinţii Trei Ierarhi" şi patru preoţi şi un diacon: Gheorghe Popovici (din 1895), Victor Gervescu (din 1903), ambii licenţiaţi în Teologie, Nicolae Roşescu, absolvent al Seminarului superior (din 1880), Vasile Capşa, absolvent al Seminarului inferior (1888), respectiv Dimitrie Irimescu, absolvent al Seminarului inferior (din 1900).