Biserica domnească „Sf. Gheorghe“ din Ocnele Mari la 1900

Pe drumul ce duce de la Râmnicu Vâlcea spre Horezu, pelerinul poate cerceta vechea Biserică domnească "Sf. Gheorghe" din Ocnele Mari. Aşezarea are o istorie încă din vremea dacilor, mai ales datorită exploatării ocnelor de sare şi care în perioada medievală aduceau venituri însemnate în vistieria domnească. În secolul al XVI-lea în Ocnele Mari se afla o biserică domnească, ai cărei slujitori şi casele lor erau scutiţi de dări şi de obligaţii faţă de cămăraşii de la Ocnă, potrivit dispoziţiilor ctitorilor Alexandru Mircea Voievod şi Mihnea Voievod. Lăcaşul de cult nu a rezistat, încât la 1676 era în ruină. Între 1676 şi 1677, pe locul vechii biserici a fost ridicată alta, cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ispravnic fiind Jupan Statie, vistierul Ocnei. Arhitectura bisericii este în formă de cruce, cu cele trei încăperi specifice, cu turle pe naos şi pronaos, din care ultima cu rol de clopotniţă şi o înfăţişare exterioară tencuită caracteristică secolului al XVII-lea. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Biserica "Sf. Gheorghe" din Ocnele Mari a fost zugrăvită prin grija funcţionarilor domneşti de la ocnă, iar privilegiile i-au fost confirmate. La 1881 a fost renovată pictura şi i s-a adăugat un mic pridvor cu fronton neoclasic. La 1900, slujitor al acestei biserici era preotul Constantin Rădulescu, absolvent al Seminarului Teologic inferior, lăcaşul având statut de filie a Parohiei "Adormirea Maicii Domnului" din aceeaşi localitate.