Biserica Mănăstirii Stelea din Târgovişte la 1900

Ţinutul Dâmboviţei este, ca multe altele din spaţiul românesc, unul încărcat de istorie, cu monumente şi altare poate prea puţin cunoscute pelerinului de astăzi. Târgoviştea păstrează numeroase lăcaşuri de cult, care încă vor să evidenţieze din strălucirea de altă-dată a oraşului de scaun al Ţării Româneşti. Astăzi ne propunem să abordăm cazul unui lăcaş de cult care este considerat simbol al împăcării între doi domni creştini şi fraţi după neam deopotrivă. Este vorba de biserica Mănăstirii Stelea, zidită spre mijlocul sec. al XVII-lea de piosul domnitor al Moldovei Vasile Lupu. Aceasta este situată exact între Curtea domnească şi Catedrala mitropolitană, în epocă constituind una dintre bisericile importante ale capitalei muntene, o primă construcţie de zid datând din sec. al XVI-lea şi ctitor fiind negustorul Stelea. De altfel, în pisania pusă de domnitorul Moldovei, la refacerea din 1636-1637 şi 1644-145, menţionează că vechea biserică a negustorului Stelea a dărâmat-o din temelii şi a zidit-o din nou, din temelie, cu hramul "Învierea Domnului". De asemenea, în noua ctitorie l-a aşezat pe tatăl său, Nicolae vel aga, spre pomenire. Piosul domnitor a înzestrat-o cu toate cele necesare, i-a ridicat un zid împrejmuitor şi un turn-clopotniţă, biserica fiind mult apreciată de arhidiaconul Pavel de Alep. Noua biserică a fost ridicată în formă de cruce, ca o replică a "Sfânta Trei Ierarhi" din Iaşi, cu două turle poligonale, deasupra naosului şi pronaosului, cu elemente de arhitectură moldovenească, precum contraforţi, baze ale turlelor înstelate, numeroase firide, ocniţe şi ancadramente cu amprentă gotică. Un deceniu mai târziu, biserica a fost afectată de un incendiu, în urma atacului turcesc asupra domnitorului Constantin Şerban voievod, care se refugiase între zidurile acestui aşezământ. Ulterior, Stelea ajunge sub ascultarea Mănăstirii "Sfântul Gheorghe cel Nou" din Bucureşti. În aceste condiţii, domnitorul Constantin Brâncoveanu reface întreaga Mănăstire Stelea, mai ales biserica, pe care o zugrăveşte şi o înzestrează cu obiecte de cult şi mobilier. Stelea devine una dintre perlele aşezămintelor româneşti care ascultau de Patriarhia de Ierusalim. Cu toate acestea, în timpul războaielor ruso-austro-turce, Stelea, ca multe alte aşezăminte din spaţiul românesc, cade în ruină. Chiar dacă este reparată de unii boieri şi orăşeni târgovişteni, îşi pierde strălucirea de altădată. La 1832, generalul rus Pavel Kiseleff deplânge sărăcia în care se află biserica. Totuşi îşi păstrează funcţia educaţională, în chiliile aşezământului funcţionând o şcoală grecească în care au învăţat Grigore Alexandrescu, Ion H. Rădulescu sau Vasile Cârlova. La secularizarea din 1863 îşi pierde proprietăţile, apoi devine biserică parohială întreţinută de comună. La 1865-1876 i se fac o serie de reparaţii la învelitoare şi la chilii, iar la 1879 se restaurează turla de pe naos. La 1900, Parohia Stelea din Târgovişte avea ca filii bisericile: "Sfânta Vineri", "Adormirea Maicii Domnului, "Sfântul Nicolae-Geartu" şi "Sfântul Ioan Botezătorul", fiind slujită de preoţii: paroh Constantin Angelescu, absolvent al Seminarului inferior; Ioan Popescu, licenţiat în Teologie; Nicolae Aramă şi Ilie Aldescu, ultimii doi absolvenţi ai Seminarului inferior. Parohia avea 200 de familii, respectiv 680 de suflete.