Biserica „Sf. Nicolae“ -Băneasa la 1900

Pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti, în zona cartierului Băneasa, pe partea stângă, pe un deal, se ridică semeaţă biserica închinată Sfântul Ierarh Nicolae. La prima vedere, pelerinul este încredinţat că acest lăcaş ar fi din vremea perioadei brâncoveneşti, mai ales că seamănă foarte mult cu Schitul Maicilor din apropierea Dealului Patriarhiei. Începuturile acestui lăcaş sunt legate de curtea boierească pe care şi-a dorit-o boierul Ştefan Văcărescu, fiul lui Ianache Văcărescu, cel martirizat alături de domnitorul Constantin Brâncoveanu şi fiii săi. Intrarea în dizgraţie a familiei Văcărescu a amânat acest proiect, fiind reluat de soţia acestuia, Ecaterina, prin ridicarea paraclisului închinat sfântului făcător de minuni din Mira Lichiei. Însă războaiele ruso-austro-turce care s-au succedat pe teritoriul Ţării Româneşti au împiedicat finalizarea rapidă a construirii curţii boiereşti din preajma lacului Herăstrău, după modelul celor de la Mogoşoaia sau Herăşti. Lucrările la ridicarea palatului boieresc au fost continuate de Ianache Văcărescu, poet şi mare dicheofilax al Patriarhiei Ecumenice. El a fost cel care în 1792 a finalizat lucrările de zidire a bisericii-paraclis. Lăcaşul are o arhitectură în formă de cruce, cu turlă pe pronaos cu rol de clopotniţă la care se ajunge printr-o scară adosată în partea de nord. Intrarea se face printr-un pridvor format din coloane în stil brâncovenesc, aşa cum întâlnim la toate decoraţiunile exterioare ale bisericii. După 1845, alături de această biserică şi vechile case, domnitorul Gheorghe Bibescu Vodă a început ridicarea unui palat de dimensiuni mai mari, care însă, din cauza vitregiilor istoriei, nu a fost finalizat. La secularizarea din 1864, paraclisul acestei curţi boiereşti a devenit biserică de parohie. La 1900, biserica era păstorită de preotul Constantin Antonescu, absolvent al Seminarului Superior. Parohia avea în subordine două filii, 819 familii, respectiv 2.900 de suflete.