Biserica „Sfânta Treime“ din Craiova la începutul secolului trecut

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, mai la vale de reşedinţa banilor Craiovei, jupâneasa Dumitrana Ştirbei îşi construia o impunătoare curte boierească cu un frumos paraclis dedicat Sfintei Treimi. Noul lăcaş boieresc era construit în stil brâncovenesc, în formă de cruce, cu o turlă zveltă pe naos şi un pridvor format dintr-o colonadă. Biserica a fost finalizată pe la 1765, însă zugrăveala pe la 1782, an în care a primit şi un policandru cu 24 de sfeşnice comandat la Sibiu. La 1790, biserica a mai primit un clopot de 100 pfunzi care se mai păstrează şi astăzi în clopotniţa de la intrare. La 1811, în curtea bisericii au fost ridicate chilii cu etaj, probabil în vederea amenajării unui aşezământ monahicesc. Un deceniu mai târziu, aceste chilii au adăpostit pe arnăuţii veniţi de la Bucureşti pentru a-l prinde pe Tudor Vladimirescu. Şederea lor aici se pare că a produs stricăciuni bisericii, care au fost agravate de cutremurul de la 1838. Doi ani mai târziu, este reparată de Ecaterina Bibescu şi fiul său, marele logofăt Barbu Ştirbei, viitorul domn al Ţării Româneşti. Astfel, paraclisul boieresc al familiei Ştirbei de la Craiova ajunge biserică domnească. La 24 ianuarie 1859, în dreptul acestei biserici s-a încins Hora Unirii, moment imortalizat de pictorul Theodor Aman, a cărui casă se afla în apropiere. Ulterior, la 1903, epitropia Bisericii „Sfânta Treime“ a cumpărat această casă, pentru ca mai apoi să o demoleze în vederea amenajării unui parc. Se pare că reparaţiile de la 1840 nu au fost bine făcute, deoarece spre sfârşitul secolului al XIX-lea biserica avea nevoie de restaurare. În vremea aceea, arhitectul André Lecomte de Nouy era unul dintre favoriţii Casei Regale din România. El refăcuse din temelie mari biserici ale ţării, aşa cum erau considerate cele de la Curtea de Argeş, „Sfântul Nicolae Domnesc“ sau „Sfinţii Trei Ierarhi“ de la Iaşi. Cu cheltuiala principilor Alexandru şi Dimitrie Ştirbei, biserica din curtea lor de la Craiova a fost refăcută din temelie. Vechea arhitectură a fost respectată, la fel şi catapeteasma, astfel încât biserica şi-a păstrat aerul brâncovenesc de la început. La 15 octombrie 1906 a fost sfinţită de către episcopul Atanasie Mironescu al Râmnicului, în prezenţa ctitorilor, epitropilor şi a unui mare număr de credincioşi. La 1890, epitropia acestei biserici a încercat construirea unui spital, însă starea financiară a permis numai amenajarea unui dispensar pentru săraci în clădirile pe care le avea în fosta curte boierească. La 1909, Biserica „Sfânta Treime“ era un lăcaş particular, bugetat de Fundaţia Ştirbei, condus de o epitropie şi păstorit de preotul Zamfir Ionescu, absolvent al Seminarului teologic inferior (din 15 octombrie 1906), şi diaconul Petre Partenie, licenţiat în teologie (din 7 ianuarie 1908). Parohia avea o enorie de 225 familii, respectiv 656 suflete.