Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Biserica veche a Schitului Măgureanu din Capitală

Biserica veche a Schitului Măgureanu din Capitală

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 21 Decembrie 2010

Prima biserică din piatră de pe movila împădurită (măgura) ce străjuieşte Parcul Cişmigiu din Capitală a fost ridicată pe la 1751-1752 de către marele logofăt Constantin Văcărescu şi soţia sa, fiica vornicului Iordache Creţulescu şi a doamnei Safta, născută Brâncoveanu. De altfel, locul bisericii se afla în apropierea locuinţei familiei Creţulescu, soţia ctitorului, al cărei nume poate fi legat de hramul lăcaşului, "Intrarea Maicii Domnului în biserică". Biserica nu a fost finalizată de primii ctitori, dar iniţiativa a fost preluată de fiica lor, Maria, împreună cu soţul ei, marele ban Mihai Cantacuzino Măgureanu. După cutremurele din 1802 şi 1828, biserica s-a deteriorat foarte mult, astfel încât între 1881 şi 1884, prin grija Epitropiei, a fost refăcută în forma în care se găseşte în prezent. Arhitectura cu influenţe neogotice şi neoclasice este complet diferită faţă de cea a bisericii iniţiale în care se găseau elemente de arhitectură brâncovenească, coloane la intrarea în exonartex, după cum întâlnim la Stavropoleos sau Colţea.