În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Bisericuţa „Sfântul Nicolae“ din Bejan-Hunedoara
Continuăm seria prezentării lăcaşurilor de cult istorice hunedorene, care astăzi fie sunt dispărute, fie mutate din situl iniţial, cu bisericuţa de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae“ din satul Bejan, localitatea Şoimuş, judeţul Hunedoara. Aceasta a devenit celebră mai ales pentru faptul că, în 1992, a fost mutată în curtea Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, după ce, cu un an înainte, fusese cumpărată în vederea restaurării. În acest lăcaş de cult nu se mai slujea din 1947, deoarece localnicii frecventau biserica de zid ridicată în perioada interbelică. Bisericuţa are un trecut necunoscut. Este considerată un bun religios, ridicat fie în secolul al XVII-lea, fie două secole mai târziu. Lăcaşul este construit din bârne de stejar, la o înălţime apreciabilă (5,4 m la coamă), în stilul specific zonei Hunedoarei, în formă de navă, cu cele trei încăperi specifice: pronaos, naos şi altar şi cu un turn-clopotniţă patrulater, cu foişor la intrare şi acoperită cu şiţă de brad. În partea exterioară, în dreptul altarului şi pronaosului, pereţii sunt poligonali. Bârnele sunt îmbinate în tehnica „cununi de bârne“, la capete fiind în forma „cozii de rândunică“. Intrarea se procedează prin partea sudică, tot din pronaos fiind accesul către clopotniţă, printr-o scară de lemn. Pronaosul este separat de naos printr-un perete plin, cu accesul central destinat naosului şi două goluri de-o parte şi de alta cu balustrade. Arhitectura primei încăperi avea un rost liturgic, deoarece era spaţiul în care femeile şi fetele participau la actul sacramental, după cum era numită „tinda femeilor“. Tot un perete de bârne separă naosul de altar. Lumina în interior pătrunde prin două ferestre mici pe peretele sudic, una la vest, una la nord şi trei în spaţiul altarului. Pictura murală este în ulei şi originală, mai puţin păstrată în zona bolţii, din cauza deteriorărilor suportate înainte de 1992. Biserica a fost redată cultului cu ocazia marelui praznic al Sfintelor Paşti din anul 1993, moment în care i-a fost adăugat hramul „Sfântul Mina“. Este un monument în aer liber, care poate fi vizitat oricând. În fotografia pe care o publicăm, probabil din perioada interbelică, avem Bisericuţa „Sfântul Nicolae“ aşa cum arăta pe locul său din satul hunedorean Bejan.