În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Cântăreţul bisericesc Chiriţă Onea din Săgeata, judeţul Buzău, sub persecuţia comunistă
S-a născut la 9 mai 1924 în familia unor oameni simpli din localitatea Scurteşti (astăzi, în comuna Vadu Paşii), judeţul Buzău. După ciclul primar şi şcoala de cântăreţi bisericeşti, tânărul Onea ajunge dascăl bisericesc la parohia din localitatea buzoiană Săgeata. În dosarul penal pe care l-am consultat nu se regăsesc date biografice. Materialele întocmite de către fostele organe de represiune comuniste sunt sumare şi se canalizează pe momentul răscoalei ţărăneşti din satul Drâmboca, localitatea Săgeata. La ordinul partidului conducător, procesul de colectivizare a agriculturii trebuia să se finalizeze, iar în satul Drâmboca nu se întâmpla acest lucru. Ţăranii refuzau să se înscrie „benevol” în gospodăria agricolă colectivă. Între cei nemulţumiţi, potrivit documentelor Securităţii, s-a remarcat cântăreţul bisericesc Chiriţă Onea, care se pare că, în ziua de 27 octombrie 1962, a pornit o revoltă împotriva măsurilor luate de către autorităţile comuniste locale. În documentele penale se arată cum Chiriţă Onea „a instigat pe cetăţenii din satul Drâmboca pentru a participa la acte de dezordine şi violenţă. I-a îndemnat să procure ciomege şi pietre pentru a lovi organele de miliţie, personal participând la această acţiune. În momentul în care elementele huliganice au şovăit, Onea Chiriţă i-a încurajat, spunându-le că lucrătorii de Miliţie au asupra lor numai cartuşe de manevră. Acest lucru a dus la intensificarea acţiunilor huliganice”. În aceeaşi zi, organele de Miliţie au reuşit să disipeze revolta ţărănească şi să opereze arestări. Chiriţă Onea a fost ridicat şi trimis la Securitatea Regiunii Ploieşti pentru cercetări. După o anchetă sumară, în urma Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. E/10.111 din 20 noiembrie 1962 s-a decis trimiterea lui în detenţie administrativă pentru o perioadă de 24 de luni. A cunoscut penitenciarele de la Ploieşti (decembrie 1962) şi Galaţi, apoi lagărul de muncă de la Periprava. La 8 mai 1964 a fost eliberat din lagărul de la Periprava, cu precizarea că „poate lucra în Gospodăria Agricolă Colectivă”.