„Cât de ofilit este leul nostru, totuşi avem şi noi milionarii noştri“

Viaţa socială în toate nuanţele sale era în atenţia ziarelor din perioada interbelică. Reportajele despre viaţa unor oropsiţi erau contrabalansate cu ştiri despre excesele unor mari bogătaşi. „Vedetele“ din presa autohtonă erau politicienii, în timp ce bogătaşii care apăreau în paginile mondene erau din străinătate şi în special din America, ţara miliardarilor, deşi uneori se mai strecurau şi „extravaganţe“ ale bogătaşilor neaoşi. Cheltuirea unor mari sume de bani pe nimicuri părea să fie ceva normal în ochii lumii, atunci când era vorba de un miliardar, în schimb, cumpătarea sau chiar traiul sărăcăcios al unui avut era o culme a extravaganţei.

Aşa cum relatează ziarul „Universul“ din ediţia de 7 mai 1931, un armator „a lăsat 1 miliard lei moştenire, dar mânca odată pe zi“: „Azi, a încetat din viaţă la Galaţi marele armator grec Athanasulis. Neavând nici un fel de rude au fost avertizate parchetul şi consulatul general al Greciei. Athanasulis a lăsat o moştenire de circa un miliard de lei şi trăia în ultimii ani în cea mai neagră mizerie. Când i sâa îmbălsămat corpul, spre a fi expediat probabil în Grecia, medicii nâau găsit măcar o pereche de ciorapi în locuinţa lui. Zeci de vapoare, proprietatea lui Athanasulis, fac curse între România şi Orient. Defunctul a jucat mare rol la bursele din Galaţi, Brăila şi Constanţa şi spunea prietenilor săi că, spre a face economie, mânca o dată pe zi“.

Cerşetoarea milionară din Chişinău

Sărăcia pare să fie uneori mai mult un mod de viaţă decât o stare de fapt, aşa cum rezultă dintr-un alt caz relatat de ziarul „Evenimentul Zilei“ din 20 mai 1939, în „Organele sanitare descoperă la o cerşetoare din Chişinău o comoară de milioane“. „Cu ocazia campaniei de deratizare ce se efectuează în partea de jos a oraşului, organele sanitare au făcut o senzaţională descoperire (...) Întrâun colţ al camerei agenţii au dat peste un morman de cârpe murdare. Sub aceste boarfe numiţii agenţi au găsit o ladă din lemn pe care femeia nu a vrut să o scoată afară cu nici un preţ. În cele din urmă lădiţa a fost deschisă şi spre marea surprindere a agenţilor sâa găsit înlăuntru un pachet cu bancnote de 1000 lei în valoare de 250.000 lei, monete de aur de câte 5 ruble în valoare de 50.000 lei, două lingouri de aur, precum şi bijuterii în valoare de jumătate milion lei. Asupra prezenţei acestei averi fabuloase la această cerşetoare, numita a declarat că a câştigat-o din cerşit (...) numita nu se ocupa numai cu cerşitul ci şi cu strânsul cârpelor depe maidanele periferice, cârpe pe care le vindea fabricilor de vată (...) cheltuia zilnic numai 5 lei pentru mâncare iar restul îi punea «la ciorap». (...) Această meserie de cerşetoare şi de strângere de boarfe numita o practica de 15 ani“.

Ziarul „Universul“ publică în luna februarie, începând cu data de 19, în anul 1931, un serial cu reportaje din lumea vagabonzilor şi a cerşetorilor „în subteranele şi tavernele Capitalei“. Reporterul însoţeşte o „razzie“ a unui echipaj format din agenţi, jandarmi şi un doctor. Într-unul dintre adăposturile subterane se află „bătrâni, copii, oameni între două vârste, unii cu înfăţişarea banală a vagabonzilor, alţii cu trăsăturile şi expresia clasică a tipului lombrozian; cei mai mulţi cu faţa suptă de suferinţi şi de adâncă mizerie omenească. Profesioniştii vagabondajului şi ai cerşetoriei - bătrâni recidivişti nărăviţi în rele - exploatează cu o deosebită artă - boala nouă - şomajul“.

După mai multe razii în adăposturile subterane insalubre, o serie de năpăstuiţi sunt aduşi în triaj, sunt „spălaţi, îmbăiaţi, dorm în paturi curate (...) Aici stau câteva zilei apoi sunt trimişi la muncă sau închisoare după cum hotărăşte judecătorul“.

Criza din perioada interbelică a adus milioane de oameni la şomaj şi sărăcie. Peste ocean, în America, erau adevărate lupte de stradă atunci când se făceau reduceri la anumite produse. O întâmplare a fost relatată în mai toate ziarele centrale din România, printre care şi Adevărul din 13 martie 1931: „Scene sălbatice cu prilejul unei vânzări de lichidare. 5000 de femei se încaieră sângeros“.

„Recordul bogăţiei acumulate în mâinile unui singur individ îl ţine Asia“

„Universul“ din 11 ianuarie 1931 prezintă o statistică realizată în Londra a miliardarilor şi a milionarilor lumii. „După această statistică recordul bogăţiei acumulate în mâinile unui singur individ îl ţine Asia, iar nu America sau Europa, cum sâar putea crede. Părerile sunt şi aci împărţite: După unii statiscieni evaluatori, cel mai bogat om din lume ar fi maharajahul sau prinţul din Haiderabad (India), care nici el nu ştie ce şi cât are. În tezarul său posedă, numai în pietre scumpe, obiecte de aur şi argint, o avere preţuită la peste 50 miliarde lei româneşti. După alţii, cel mai bogat ar fi baronul japonez Mitsu Hakirobei, regele comerţului din Extremul Orient, proprietar de mine de fier şi de întinse terenuri petrolifere. În Statele Unite trăiesc doi cunoscuţi miliardari în dolari: Henry Ford, faimosul fabricant de automobile, şi John D. Rockefeller, regele petrolului. Averea lui Ford este estimată la 1200 milioane dolari iar a lui Rockefeller la 1000 de milioane. Al treilea nabab american este A. Mellon, fostul ministru de finanţe, căruia i se atribuie o avere de 250 milioane dolari. În Statele Unite sunt peste 40 mii de milionari, dintre cari numai 496 plătesc impozite la un venit anual de un milion dolari“.

Conform aceleiaşi statistici, „în ţara Albionului trăiesc 562 de milionari în lire sterline (...) Germania numără azi 7300 milionari în mărci aur. Înainte de război erau cu mult mai numeroşi. În 1914 numai Prusia avea 8400 milionari“.

Experţii britanicii i-au numărat şi pe bogătaşii de pe plaiurile mioritice: „România zilelor noastre stă - nu vă miraţi - în frunte ca număr de milionari, însă de lei ofticoşi. Când 33.000 lei aur înainte de război valorează în valuta de azi 1.000.000 lei, se poate lesne închipui ce număr mare de milionari posedă azi fericita Românie Mare. Cu câţiva ani înainte de izbuncnirea marelui război, cel mai bogat om din ţară era nababul George Gr. Cantacuzino, fost în două rânduri prim-ministru. El era latifundiarul a aproximativ 300.000 pogoane pământ, din care o bună parte terenuri petrolifere, evaluate după spusele nababului, în anul 1901, de către un inginer geolog englez, la 700 milioane lei aur. Cu moartea lui, această imensă avere s-a fărâmiţat între 6 moştenitori, iar prin război, expropriere şi societatea Sospiro sâa pulverizat aşa încât parcă nici nâa mai fost. Singurul dintre moştenitorii nababului, care îşi păstrează averea intactă, este fostul maior de cavalerie N.G. Cantacuzino. Ori cât de ofilit este leul nostru, totuşi putem spune că avem şi noi milionarii noştri chiar în valută forte. Milionarii noştri de dată recentă au profitat de criza actuală şi, modeşti, sâau mulţumit cu zicătoarea: Dacă nu curge, pică!“, remarcă ziarul Universul“.

Portretul unui milionar inventiv: Edison

Una dintre figurile celebre ale Americii, milionar care şi-a câştigat banii prin muncă şi inventivitate, care a dus o viaţă mai mult decât cumpătată, este Edison, aşa cum relatează ziarul „Universul“ din 22 februarie 1931: „În ziua de 11 Februarie 1847, sâa născut acela care, după câteva decenii, a devenit unul dintre marii inventatori ai lumii şi în acelaşi timp şi posesorul unei industrii care reprezintă astăzi un capital de 7 miliarde dolari cu un venit anual de aproape un miliard de dolari, sau circa 160 miliarde lei, iar în uzinele lui lucrează 600.000 lucrători. Numele primit la botez a fost acela al strămoşului său Thomas Alva. (...) Thomas Alva Edison, în copilărie, a dat mult de lucru părinţilor săi, din cauza sănătăţii lui şubrede şi a lipsei de orice aplicaţiune la învăţătură. La opt ani a fost retras de la şcoală, urmând ca de învăţătura lui să se ocupe mama sa, care vedea în fiul ei un copil cu calităţi extraordinare (...) era spiritul de observaţie şi apoi răbdarea ce o avea când urmărea cu atenţie timp îndelungat lucrurile care-l interesau. Iar întrebările pe care le punea tatălui şi mamei sale erau ieşite din comun. (...) Citind un tratat elementar de fizică şi chimie sâa pasionat de aceste ştiinţe atât de mult, încât transformase pivniţa casei părinteşti întrâun adevărat laborator“. Pentru că avea nevoie de bani pentru substanţe, „după multe conflicte cu părinţii săi, a început să vândă ziare şi reviste în trenul care circula între Port Huron şi Detroit“. Cu banii câştigaţi a deschis „două prăvălioare, una pentru vânzarea ziarelor iar alta pentru vânzarea de legume, fructe şi unt (...) La acea dată avea 14 ani (...) a scos singur ziarul «Weekly Herald», pe care îl tipărea în laboratorul din pivniţă“. Edison, pentru a afla ştirile, a învăţat să telegrafieze, inventând astfel „comunicaţia «multiplex», adică posibilitata de a transmite în acelaşi timp, într-un sens sau altul, mai multe telegrame pe acelaşi fir“. Edison a realizat mai multe invenţii, dar cea „care l-a dus la imensa bogăţie a fost lampa cu incandescenţă“, realizată „după mii de încercări“, apoi „acumulatorul cu electrozi de fer şi nichel“. „Iar în discursurile de sărbătorire i se spunea că opera lui se datoreşte în bună parte inspiraţiei el răspundea că numai 1 la sută era inspiraţiune, iar 99 la sută transpiraţiune (...) «Toată viaţa mea am muncit mult şi am mâncat puţin - iată secretul meu» spunea râzând tuturor. Carne nu mânca decât foarte rar şi atunci numai de peşte iar alcool n’a băut niciodată“.