Catedralele Ortodoxiei româneşti: Alba Iulia

Unul dintre lăcaşurile ortodoxe importante ale Transilvaniei, devenit Catedrală episcopală la cinci decenii de la zidire, este "Sfânta Treime" de la Alba Iulia, lăcaş care, înainte de toate, aminteşte de realizarea marelui ideal de unire a neamului românesc. Locul ales pentru zidirea ei este platoul romanilor, din vechea cetate belgrădeană, pe care la 1 decembrie 1918 s-a citit rezoluţia Unirii Transilvaniei şi Banatului cu patria-mamă. A fost ridicată în stil românesc, având ca model biserica domnească din cetatea Târgoviştei, tocmai pentru a aminti de existenţa Catedralei mitropolitane din Alba Iulia, zidită în 1597 de Mihai Viteazul şi demolată la 1714 de habsburgii catolici. Cate-drala de la Alba Iulia are o mare încărcătură simbolică, în timpul scurt care s-a scurs de la ridicarea ei adăugându-se şi alte momente semnificative pentru neamul românesc. A fost ridicată pentru încoronarea regilor Ferdinand şi Maria, act care era văzut ca o desăvârşire la realizarea idealului de veacuri al poporului român. Numai că inte-resele politice şi confesionale, regele Ferdinand fiind de confesiune romano-catolică, au împiedicat săvârşirea actului de încoronare, prin ungere, a regelui întregitor, evenimentul consumându-se numai prin sfinţirea celor două coroane în "Catedrala Înco-ronării" şi parcurgerea în cortegiu a distanţei dintre biserică şi intrarea în turnul-clopotniţă, în vederea unei încoronări, care în epocă era considerată de însuşi arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Raymund Netzhammer, drept "un act civil, prea civil!". În perioada interbelică, această biserică din Alba Iulia a servit drept catedrală pentru sediul Episcopiei Armatei Române, până în august 1948, când această entitate eparhială a fost desfiinţată de către regimul comunist. Însă rolul Catedralei Încoronării din Alba Iulia nu s-a oprit aici. În cetatea unirii au fost primiţi de mai-marii Ortodoxiei româneşti, la 21 octombrie 1948, o parte dintre clericii greco-catolici reveniţi în sânul Bisericii Ortodoxe Române. De la acest eveniment şi până astăzi, catedrala ortodoxă din Alba Iulia a primit titulatura "Catedrala Reîntregirii", pentru a aminti de unirea spirituală a românilor de la 1948, după ce, înainte cu 30 de ani, fusese săvârşită unirea neamului românesc. Şapte ani mai târziu, catedrala din Alba Iulia a fost martora canonizării sfinţilor români ardeleni luptători pentru păstrarea unităţii credinţei strămoşeşti în faţa prozelitismului, mai întâi protestant, apoi latin, susţinut de coroana habsburgilor. Două decenii mai târziu, Catedrala a devenit catedrala Episcopiei ortodoxe române, astăzi Arhiepiscopie, de Alba Iulia, ca moş-tenitoare a vechiului tron vlădicesc din vremea lui Mihai Viteazul. Toate aceste momente sunt zugrăvite în catedrală, precum: tabloul votiv cu regele Ferdinand şi regina Maria, realizat de Costin Petrescu, cel al lui Mihai Viteazul şi al Doamnei Stanca din pridvor, icoanele sfinţilor ierarhi transilvăneni Ilie Iorest şi Sava Brancovici, precum şi cel al cuvioşilor mărturisitori: Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi mucenicul Nicolae Oprea de la Sălişte. De asemenea, în pridvor, patru plăci din marmură amintesc de patru evenimente importante: 1. tipărirea pentru prima dată în limba română a Noului Testament de către mitropolitul Simion Ştefan, la 1648; 2. Unirea de la 1600 înfăptuită de către Mihai Viteazul; 3. martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan din anul 1785; 4. refacerea unităţii spirituale şi bisericeşti a românilor în anul 1948.