Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Catedralele Ortodoxiei româneşti: Buzău

Catedralele Ortodoxiei româneşti: Buzău

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 09 Decembrie 2012

În rândul celor mai vechi eparhii din spaţiul românesc se numără cea a Buzăului, înfiinţată odată cu cea a Râmnicului în jurul anului 1500, la îndemnul fostului patriarh Nifon de Constantinopol şi prin grija voievodului Radu cel Mare al Ţării Româneşti. După actul de înfiinţare, Eparhia Buzăului va fi avut o biserică cu rol de catedrală, deşi unii istorici susţin că episcopii din această parte a Ungrovlahiei ar fi rezidat fie la Târgovişte, fie la Mănăstirea Vintilă-Vodă. Totuşi, la ridicarea din temelie la 1649 a unei biserici catedrale în Buzău, se arăta că fusese "dărâmată din temelie cea veche, făcută de strămoşii noştri, arsă şi stricată de năvălirile barbariceşti". Lăcaşul care există şi astăzi, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o ctitorie din vremea voievodului Matei Basarab, făcută probabil după planurile bisericii Mănăstirii Brebu, din judeţul Prahova. Lăcaşul episcopal de la Buzău a fost ridicat în formă de cruce, cu o turlă masivă pe naos şi altele două pe pronaos, cu cărămidă aparentă, ziduri groase şi un brâu median pe faţade care defineşte stilul arhitecturii munteneşti de la mijlocul secolului al XVII-lea. Construcţia a avut o importanţă aparte în epocă, deoarece în jurul acesteia au funcţionat mai multe aşezăminte bisericeşti, precum Palatul episcopal şi o şcoală de grămătici, care mai apoi avea să fie ridicată la nivelul unui seminar teologic. Ascensiunea culturală este înregistrată la mijlocul secolului al XIX-lea, în vremea episcopului Chesarie (1825-1846), un om cu aleasă educaţie şi cultură. El a fost cel care a renovat lăcaşul episcopal şi în jurul căruia a ridicat clădirea seminarului teologic, inaugurat la 1838. Ulterior, a fost restaurată pictura din biserica episcopală prin lucrarea pictorului Nicolae Teodorescu, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu. O altă reparaţie a catedralei s-a făcut prin grija episcopului Antim Anghelescu, cu fonduri provenite din averea Eparhiei Buzăului. Cu această ocazie, bisericii i s-a redat înfăţişarea iniţială şi întreaga pictură a fost restaurată în 1949 de către pictorii Titel Benea din Buzău şi Constantin Mihalcea din Bucureşti. Alte lucrări de restaurare s-au efectuat după 1990, atunci când a primit rolul de catedrală voievodală, în timp ce biserica episcopală a devenit noul lăcaş ridicat în Buzău cu hramurile "Înălţarea Domnului" şi "Sfântul Sava de la Buzău".