Catedralele Ortodoxiei româneşti: Buzău

În rândul celor mai vechi eparhii din spaţiul românesc se numără cea a Buzăului, înfiinţată odată cu cea a Râmnicului în jurul anului 1500, la îndemnul fostului patriarh Nifon de Constantinopol şi prin grija voievodului Radu cel Mare al Ţării Româneşti. După actul de înfiinţare, Eparhia Buzăului va fi avut o biserică cu rol de catedrală, deşi unii istorici susţin că episcopii din această parte a Ungrovlahiei ar fi rezidat fie la Târgovişte, fie la Mănăstirea Vintilă-Vodă. Totuşi, la ridicarea din temelie la 1649 a unei biserici catedrale în Buzău, se arăta că fusese "dărâmată din temelie cea veche, făcută de strămoşii noştri, arsă şi stricată de năvălirile barbariceşti". Lăcaşul care există şi astăzi, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este o ctitorie din vremea voievodului Matei Basarab, făcută probabil după planurile bisericii Mănăstirii Brebu, din judeţul Prahova. Lăcaşul episcopal de la Buzău a fost ridicat în formă de cruce, cu o turlă masivă pe naos şi altele două pe pronaos, cu cărămidă aparentă, ziduri groase şi un brâu median pe faţade care defineşte stilul arhitecturii munteneşti de la mijlocul secolului al XVII-lea. Construcţia a avut o importanţă aparte în epocă, deoarece în jurul acesteia au funcţionat mai multe aşezăminte bisericeşti, precum Palatul episcopal şi o şcoală de grămătici, care mai apoi avea să fie ridicată la nivelul unui seminar teologic. Ascensiunea culturală este înregistrată la mijlocul secolului al XIX-lea, în vremea episcopului Chesarie (1825-1846), un om cu aleasă educaţie şi cultură. El a fost cel care a renovat lăcaşul episcopal şi în jurul căruia a ridicat clădirea seminarului teologic, inaugurat la 1838. Ulterior, a fost restaurată pictura din biserica episcopală prin lucrarea pictorului Nicolae Teodorescu, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu. O altă reparaţie a catedralei s-a făcut prin grija episcopului Antim Anghelescu, cu fonduri provenite din averea Eparhiei Buzăului. Cu această ocazie, bisericii i s-a redat înfăţişarea iniţială şi întreaga pictură a fost restaurată în 1949 de către pictorii Titel Benea din Buzău şi Constantin Mihalcea din Bucureşti. Alte lucrări de restaurare s-au efectuat după 1990, atunci când a primit rolul de catedrală voievodală, în timp ce biserica episcopală a devenit noul lăcaş ridicat în Buzău cu hramurile "Înălţarea Domnului" şi "Sfântul Sava de la Buzău".