Catedralele Ortodoxiei româneşti: Cluj-Napoca

Una dintre cele mai înalte biserici din România este Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca, după cea ortodoxă din Timişoara şi cea evanghelică din Sibiu. Anul acesta s-au împlinit 90 de ani de la punerea pietrei de temelie şi 80 de ani de la sfinţire. A fost ridicată după Marea Unire de la 1918, ca simbol al trăiniciei neamului românesc şi stâlp al Ortodoxiei în această parte a spaţiului românesc. După înfiinţarea Consistoriului de Cluj, ca etapă premergătoare refacerii istoricei Episcopii de la Vad şi Feleac, ctitorul Nicolae Ivan a purces la ridicarea unei catedrale ortodoxe. Încă înainte de  alegerea sa ca eparhiot de Cluj, în şedinţa Consiliului eparhial din 11 ianuarie 1921, Nicolae Ivan a dispus organizarea unui concurs de proiecte pentru ridicarea viitoarei catedrale. Terenul din faţa Teatrului Naţional era deja obţinut de la Primăria Clujului, iar Consiliul Dirigent alocase o importantă sumă de bani. Proiectul trebuia să reprezinte o simbioză între tradiţia bizantină şi specificul românesc care îşi avea originea în arta bisericească muntenească, dezvoltată mai ales în epoca brâncovenească. Acest model arhitectonic îl întâlnim la multe biserici ridicate în perioada interbelică, precum Caşin la Bucureşti sau catedrala din Bălţi.  A fost ales proiectul întocmit de arhitecţii Constantin Pomponiu şi George Cristinel din Bucureşti, cei care vor desena mausoleul de la Mărăşeşti. La interior se caracterizează prin monumentalitatea bizantină definită prin balcoane şi înălţime încununată de o impresionantă cupolă aşezată pe pandantivi, iar la exterior de colonade care ne duc cu gândul la arta brâncovenească. Lucrările au început în septembrie 1923, dar la 7 octombrie acelaşi an, într-un cadru festiv, episcopul Nicolae Ivan al Clujului a pus piatra de temelie a viitoarei catedrale. Hramul ales a fost cel al Adormirii Maicii Domnului. Lucrările s-au desfăşurat relativ repede, mai ales datorită purtării de grijă a episcopului Nicolae Ivan. În 1926 scheletul zidurilor, din beton armat, era finalizat. Tot în 1926 au fost sfinţite cele trei cruci pentru cupole. Un an mai târziu au fost aduse de la Sopron (Ungaria) clopotele, care au început să bată la 6 mai 1927. În acelaşi an au fost finalizate cupola mare, absidele laterale şi zidurile până la nivelul ferestrelor. Trebuie spus că biserica este orientată nord-sud, din cauza perimetrului pieţei care era deja conturat la începerea construcţiei. Catedrala din Cluj a fost finalizată şi redată cultului în 1933. A fost sfinţită la 5 noiembrie 1933, în prezenţa patriarhului Miron Cristea, a regelui Carol al II-lea şi a voievodului Mihai de Alba Iulia. Astfel, întâiul ctitor al catedralei clujene, episcopul Nicolae Ivan, îşi vedea visul împlinit. Lucrările în catedrală au continuat sub episcopii clujeni care s-au succedat. Nicolae Colan a introdus încălzirea centrală şi a donat o serie de obiecte şi veştminte liturgice, iar Teofil Herineanu a finalizat pictura executată în frescă şi icoanele de la intrare în mozaic. În demisolul lăcaşului a fost amenajată o criptă, unde au fost înmormântaţi ierarhii Nicolae Ivan, Teofil Herineanu şi Bartolomeu Anania. În 1973, catedrala din Cluj a devenit arhiepiscopală, iar din 2006, mitropolitană. Din 2001, la iniţiativa mitropolitului Bartolomeu Anania, catedrala din Cluj este împodobită cu mozaic de Murano.