Sărbătorirea a 166 de ani de la momentul istoric al zilei de 24 ianuarie 1859 ne oferă prilejul de a rememora unul dintre cele mai însemnate evenimente ale istoriei noastre, Unirea Principatelor, act fundamental prin care au fost puse bazele statului român modern, și de a-i onora pe acei oameni care au pus mai presus binele comun. Din această perspectivă aducem în discuție lupta generației pașoptiste pentru unire și personalități ale clerului care, în acei ani 1856-1859, și-au asumat misiunea grea de a se implica în grandiosul proiect al unui singur stat care să-i unească pe românii din Moldova și Țara Românească.
Ce nume a mai avut și are vârful Everest
Cel mai înalt vârf de pe pământ, Everest, a fost cucerit pentru prima dată acum 69 de ani, la 29 mai 1953, de neozeelandezul Edmund Hillary şi nepalezul Tenzing Norgay. Cu o înălţime oficială de 8.848,86 metri, potrivit ultimelor date anunţate în 2020 de autorităţile din Nepal, muntele Everest este situat la graniţa dintre Nepal şi China în Himalaya.
Numele său nepalez este Sagarmatha, cel tibetan Qomolangma („Zeiţa lumii”), iar cel englezesc provine de topograful britanic Sir George Everest (1790-1866), care a condus Serviciul Geodezic al Indiei.
Uriașul vârf din Himalaya, denumit inițial vârful B sau vârful XV, a fost măsurat pentru prima dată de către matematicianul indian Radhanath Sikdar, în 1852. După calculele sale, vârful XV avea o altitudine de exact 29.000 de picioare (8.839,2 metri). Deşi Sir George Everest s-a opus, vârful a primit numele lui, în 1865.
Tentativele de escaladare a muntelui Everest au început în anii 1920, cu diverse expediţii conduse de obicei de britanici. Abia în 1953, în cea de-a noua încercare, şerpaşul nepalo-indian Tenzing Norgay şi Edmund Hillary au reușit să ajungă în vârf. Din 1953 și până în prezent, au avut loc peste 10.000 de expediții pe Everest, peste 6.000 de alpiniști au reușit să cucerească vârful, iar circa 300 și-au pierdut viața pe munte.