Clerici ieşeni în ghearele Securităţii (II)

La proces nici un inculpat nu a recunoscut înscenarea orchestrată de Securitate, aceştia arătând că nu au intrat în nici o organizaţie, nu au recrutat şi practic nu aveau ce să denunţe organelor de represiune. Cu toate acestea, au primit condamnări la închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, încadrate diferit în funcţie de legătura pe care o aveau cu medicul Gheorghiu. Astfel, prin Sentinţa nr. 383 din 31 martie 1951 a Tribunalului Militar Iaşi aceştia au primit: Mihai Acatrinei, 4 ani; Visarion Puiu, 1 an şi 6 luni; Vasile Ruxanda, 3 ani; Nicolae Grigoraş, 3 ani; Ioan Iacoban a fost achitat, iar Alexandru Corneanu, 2 ani, prin Sentinţa nr. 384 din aceeaşi dată.

Parcursul carceral al acestor preoţi a fost relativ diferit, toţi cunoscând penitenciarele de la Suceava şi Aiud, dar şi coloniile de muncă de la Canal. Astfel, Mihai Acatrinei a trecut prin: Suceava (iunie 1950), Aiud (1951-1952), Iaşi (1952), Jilava (iunie 1953), Poarta Albă (iulie 1953), Galeşu şi Peninsula (septembrie 1953). În iunie 1953 a fost declarat inapt pentru muncă din motive medicale, iar la 25 mai 1954 eliberat de la Peninsula. După o detenţie la Suceava, se pare că în 1951 Visarion Puiu a fost eliberat. Vasile Ruxanda a cunoscut Aiudul (decembrie 1951), fiind eliberat din acest penitenciar la 10 iunie 1954. În cazul său trebuie reţinute intervenţiile făcute de Episcopul Teofil Herineanu al Romanului şi Huşilor în august şi octombrie 1950 la Patriarhul Justinian Marina, care la rândul său a înaintat solicitările la Ministerul Afacerilor Interne, unde Alexandru Nikolschi a clasat cauza. Nicolae Grigoraş a cunoscut Penitenciarul Suceava (1950-1952), apoi coloniile de la Poarta Albă (mai 1951, iulie 1953), Peninsula (ianuarie 1952, septembrie 1953), Galeşu (noiembrie 1952) şi Valea Nea­gră (septembrie 1953). A fost eliberat la 25 mai 1954 de la Peninsula. Pentru că suferea de apendicită refuza să iasă la muncă, motiv pentru care gardienii îl considerau „instigator” şi îi aplicau pedepse cu zeci de zile de izolare.

Alexandru Corneanu a trecut prin Suceava (august 1950) şi Jilava (1951), apoi prin coloniile de la Poarta Albă (iunie 1951), Galeşu (iunie 1952) şi Oneşti (august 1953), de unde a fost eliberat la 30 aprilie 1954. La expirarea pedepsei a mai primit o detenţie administrativă de 24 de luni colonie de muncă. Ioan Iacoban a cunoscut Penitenciarul Suceava (septembrie 1950), până la eliberarea hotărâtă de instanţa Tribunalului Militar Iaşi. Unii dintre aceşti preoţi, precum Visarion Puiu sau Alexandru Corneanu, aveau să cunoască din nou regimul de detenţie după arestările din perioada 1958-1959.