Clerici ieşeni sub persecuţia comunistă

Numeroase au fost cazurile clericilor ieşeni care, mai ales în perioada anilor 50 ai secolului trecut, au cunoscut ororile gulagului comunist. De aceea, în ediţia de faţă revenim asupra acestei teme cu două cazuri, Constantin Ciocârlan şi Vasile Caşcaval, anchetaţi şi condamnaţi în cadrul unui „lot contrarevoluţionar“ format din 12 inculpaţi. Constantin Ciocârlan s-a născut la 14 martie 1909 în localitatea Răducăneni, de lângă Huşi. După absolvirea Facultăţii de Teologie din Chişinău-Iaşi, în 1938, tânărul Ciocârlan a primit darul preoţiei, a fost confesor militar, mai întâi între 1941 şi 1942 la Divizia I Vânători de Munte, ajungând până în Caucaz, apoi după 1944, la Divizia a VIII-a, pe frontul de vest. După război a slujit la Biserica „Sfinţii Voievozi“ din cartierul ieşean Tătăraşi. Al doilea cleric s-a născut la 14 ianuarie 1923, în familia cântăreţului bisericesc Neculai Caşcaval din Iaşi. După absolvirea Seminarului „Veniamin Costachi“, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Cernăuţi-Suceava, pe care a absolvit-o în 1947. Un an mai târziu este numit diacon la Mitropolia din Iaşi. Pentru puţin timp a lucrat la Filarmonica de Stat din Iaşi. Astfel se explică legăturile sale de la mijlocul anilor 50 cu mai mulţi foşti colegi de la Filarmonica de Stat şi Opera de Stat, ambele din Iaşi, şi cu vechi relaţii în mediul preoţesc. De asemenea, unii dintre aceşti foşti colegi se cunoşteau cu preotul Ciocârlan, iar un Tit Tarnavschi absolvise Facultatea de Teologie din Cernăuţi, conservatoarele din Viena şi Praga şi fusese profesor de muzică în capitala Bucovinei. Tot din lot mai făcea parte Sebastian Rusan, fiu al fostului Mitropolit Sebastian Rusan al Moldovei şi Sucevei. Întâlnirile acestor iubitori de muzică şi teologie se consumau în casa preotului Ciocârlan. Aceştia au fost arestaţi în noaptea de 4 spre 5 februarie 1959 şi trimişi în ancheta Securităţii din Iaşi. În anchetă au fost acuzaţi de proliferarea unor comentarii împotriva autorităţilor comuniste şi pentru că „au cântat cântecul reacţionar „Deşteaptă-te române“, tot în sensul de a-şi manifesta ura faţă de regimul nostru“. Deşi anchetele au fost istovitoare, interogatoriile consemnate s-au dovedit foarte sumare, iar acuzaţiile fragile. Cu toate acestea, prin Sentinţa nr. 242 din 21 aprilie 1959 a Tribunalului Militar Iaşi, inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“, Constantin Ciocârlan primind 15 ani muncă silnică, iar Vasile Caşcaval 12 ani muncă silnică. Ulterior, preotul Ciocârlan a fost deţinut la Penitenciarul Galaţi (noiembrie 1959), apoi în lagărele de muncă de la Periprava (decembrie 1959) şi Salcia (aprilie 1960). Diaconul Caşcaval a cunoscut Penitenciarul Aiud (octombrie 1959), apoi lagărele de muncă de la Salcia (mai 1960 şi decembrie 1961), Giurgeni (iunie 1961) şi Ostrov (decembrie 1961). Acesta din urmă s-a confruntat cu o sănătate precară, în perioada martie-aprilie 1963, fiind chiar internat în ceea ce se numea spitalul din Salcia. În timpul detenţiei, prin Decizia nr. 132/1963 a Tribunalului Militar Suprem, cei doi clerici au obţinut o reducere a pedepsei, Ciocârlan la 6 ani, iar Caşacaval la 5 ani. Vasile Caşcaval a fost eliberat la 3 februarie 1964, iar Constantin Ciocârlan la 26 iunie 1964, amândoi din lagărul de la Ostrov.