Clima, în centrul dezbaterilor internaţionale

În cotidianul francez „La Croix“, din ediţia de luni, 25 mai 2009, Pierre Cochez şi Gwladys Fouche au oferit cititorilor un articol în care au subliniat că, la şase luni înainte de conferinţa de la Copenhaga, marile puteri îşi intensifică poziţiile în privinţa celei mai bune metode de a lupta împotriva modificărilor climatice.

În acest scop, Parisul a găzduit o întâlnire preparatorie la Forumul Economiilor Majore, având drept subiect principal energia şi clima. Reprezentanţi ai 17 principale economii mondiale s-au întâlnit la Paris, în cadrul Forumului Economiilor Majore. La şase luni înaintea summitului de la Copenhaga, unde trebuie să se încheie un acord mondial asupra climei - „întâlnirea umanităţii“, din punctul de vedere al ministrului Mediului Jean-Louis Borloo, poziţiile ţărilor care emană cele mai mari cantităţi de CO2 evoluează. „Poziţiile se mişcă şi asta e foarte pozitiv“, a constatat pentru „La Croix“ Jean-Pascale van Ypersele, unul dintre vicepreşedinţii Grupului interguvernamental de experţi asupra evoluţiei climei.

Autorii articolului remarcă faptul că, în ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, „China a inclus în planul său de relansare economică stimulări de reducere a emisiilor şi de utilizare a energiilor reutilizabile. China a făcut apel la ţările dezvoltate pentru a reduce «cu cel puţin 40%» emisiile lor de gaz cu efect de seră până în 2020, abţinându-se însă să-şi fixeze un obiectiv pentru ea însăşi. În Europa, Suedia speră să facă din întâlnirea din decembrie de la Copenhaga punctul culminant al preşedinţiei sale semestriale a Uniunii Europene“, pe care şi-a asumat-o începând cu 1 iulie.

Prioritate pentru Conferinţa de la Copenhaga

În finalul articolului s-a subliniat că Suedia, care a preluat preşedenţia Uniunii Europene de la 1 iulie, va conduce tabăra europeană în timpul summitului din decembrie de la Copenhaga. „Ministrul suedez al Mediului anunţa vineri, 8 mai, că vrea să introducă în cadrul UE o taxă de carbon, chiar de la începutul preşedenţiei, pentru a determina industriile să polueze mai puţin: «O taxă de carbon este, de departe, cel mai bun mod pentru a reuşi acest lucru. Vrem să arătăm că Europa ia problema în serios», a explicat Andreas Carlgren. Stockholm a anunţat, în martie, o nouă politică naţională a mediului, care vizează reducerea emisiilor de dioxid de carbon ale Suediei cu 40%, faţă de nivelul lor din 1990, de acum până în 2020. Este ceva mai ambiţios decât ceea ce îşi propune UE. «Această nouă politică ne va putea ajuta să ajungem la un acord în cadrul Conferinţei de la Copenhaga», au estimat împreună miniştrii suedezi ai Industriei, Finanţelor şi Mediului. «Copenhaga reprezintă o prioritatea pentru Suedia, pe perioada preşedenţiei sale. Guvernul este foarte hotărât - cel puţin în declaraţiile sale - să încheie un acord»“, analizează pentru „La Croix“ Emma Lindberg, expertă în chestiuni de schimbări climatice în cadrul Societăţii suedeze pentru protecţia naturii. „Taxa de carbon este o iniţiativă bună. Suedia doreşte să arate, de asemenea, că schimbările climatice reprezintă şi o oportunitate economică pentru Uniunea Europeană, un mod de a crea noi locuri de muncă şi noi pieţe“. Emma Lindberg subliniază şi faptul că la Stockholm există şi unele îndoieli în această privinţă.

„Etapele vizitării unei biserici“

Acesta este titlul unui articol apărut în ediţia din 22 iulie 2009 a cotidianului francez „La Vie“ şi semnat de jurnalista Xavier Accart, în care suntem invitaţi ca în timpul vacanţei noastre să facem o oprire la vechile biserici.

Dacă nu suntem pasionaţi de arhitectură, acest lucru ne poate plictisi. Totuşi, ar fi păcat ca acest patrimoniu să ni se pară doar un vestigiu prăfuit al trecutului. Vă propunem deci să redescoperim mesajul profund şi permanent printr-un parcurs punctat de etape încărcate de înţelesuri. „Trecerea pragului uşii nu este un lucru inofensiv. În primele vremuri ale creştinismului existau uşieri care stăteau în uşa locurilor de cult pentru a-i împiedica pe profani să asiste la Euharistie. Trecerea unui prag este întotdeauna un moment critic. De acest fapt ne amintesc scenele din Judecata de Apoi, reprezentate adesea pe timpanul bisericilor, chiar deasupra uşii. De asemenea, când trecem pragul uşii, să ne analizăm conştiinţa şi gândurile noastre. Ce ne împiedică să trăim uniţi cu Hristos? Odată ce am trecut pragul, pe El Îl întâlnim. Nu S-a numit El «uşa» (Ioan, 10, 9)? Când intrăm, în El intrăm. Dar şi El intră în noi.“ «Aşa cum tu intri în această biserică, aşa vrea şi Dumnezeu să intre în sufletul tău», spunea Sfântul Césaire dâArles, un episcop din secolul al VI-lea.

Intrarea în biserică ne trimite cu gândul la intrarea noastră în viaţa creştină prin Botez. De aceea, cristelniţa este plasată adesea lângă uşă. Acesta este locul în care noi am fost, în mod simbolic, aruncaţi în Moartea şi Învierea lui Hristos, pentru a renaşte din apă şi din Duh. Înaintarea în naos reprezintă în mod simbolic trecerea dinspre partea cea mai exterioară a fiinţei noastre spre profunzimea inimii noastre, acolo unde sălăşluieşte Dumnezeu. Cum majoritatea bisericilor sunt orientate spre est, ne îndreptăm deci spre răsăritul soarelui, simbolul Învierii lui Hristos. Creştinul este o fiinţă care trece din întuneric la lumină, de la moarte la viaţă. Mergând, trebuie să simţim această deplasare interioară, fiind conştienţi că Dumnezeu este lângă noi atunci când ne îndreptăm către El.“

„De fiecare dată când primim Sfânta Împărtăşanie, inima noastră devine altar“

În continuare, autorul articolului explică faptul că amvonul este locul de unde se aude în tot naosul, răsunând, Cuvântul lui Dumnezeu. „Numele său vine din grecescul ambôn, care înseamnă «cocoaşă» sau «vârf mic».“ „Adesea, în Scriptură, Dumnezeu vorbeşte poporului Său de pe un munte. El ne aminteşte că drumul spre Tatăl nu se poate face decât la lumina Cuvântului, care arde ca o lampă în noapte.“ Suntem invitaţi să ne închinăm în faţa altarului, pentru că „tot edificiul este ordonat în jurul acestuia. Aici se află sfânta masă, unde Hristos este prezent în mijlocul nostru, reactualizând darul vieţii Sale prin dragostea pentru noi. De fiecare dată când primim Sfânta Împărtăşanie, inima noastră devine altar, pentru ca, la rândul nostru, să intrăm în această mişcare de dar“.

În finalul articolului suntem îndemnaţi să aprindem o lumânare în semn de rugăciune. „Fericitul Augustin vedea în aceasta un simbol a ceea ce suntem: ceara reprezintă trupul nostru, fitilul sufletul şi flacăra, duhul înţelepciunii care ne îmbrăţişează în rugăciune. În noaptea de Paşti, această flacără este transmisă de la lumânarea preotului la lumânările credincioşilor.“

(Traducere şi adaptare de Georgiana BÂRA)