Constantin Erbiceanu, teologul şi omul de cultură

Proveanea din familia preotului Ioan Ionescu din Erbicenii Iaşilor, născut la 5 august 1838. A fost îndrumat să urmeze Seminarul Teologic de la Socola, mai apoi facultăţile de Teologie şi Litere de la Iaşi, cu o specializare în Teologie la Atena. Întors în ţară, tânărul Constantin Erbiceanu a ajuns profesor de istorie bisericească, dogmatică, morală şi pastorală la seminarul în care învăţase. Preocupările sale polivalente i-au îndreptat paşii către o carieră strălucită atât în teologie, cât mai ales în cultura română. După 1886, a predat drept canonic la Seminarul Central din Bucureşti, apoi teologie fundamentală şi istoria dogmelor la Facultatea de Teologie din capitala României. După 1896, timp de patru ani, a fost decan al acestei facultăţi, profesor de limba şi literatura elenă la Facultatea de Litere din cadrul aceleiaşi universităţi, director al Tipografiei Cărţilor Bisericeşti, dar mai ales membru al Academiei Române din 1899. Pe lângă cariera de profesor, Constantin Erbiceanu s-a evidenţiat ca un neobosit cercetător al istoriei neamului românesc, traducător al izvoarelor de limbă greacă, fiind astfel unul dintre primii elenişti şi bizantinologi ai teologiei şi culturii române, a condus reviste ştiinţifice şi a fost membru în diverse societăţi academice. La 21 martie 1913, profesorul, teologul, istoricul şi omul de cultură Constantin Erbiceanu a trecut la cele veşnice.