Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica De la întovărăşirea agricolă la Securitate: preotul Ion Manda din Buzoeştii Argeşului

De la întovărăşirea agricolă la Securitate: preotul Ion Manda din Buzoeştii Argeşului

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 11 Iul, 2016

Un alt cleric ortodox necunoscut în istoriografia bisericească postdecembristă este preotul Ion Manda. Acesta s-a născut la 4 ianuarie 1914, într-o familie de oameni simpli din localitatea argeşeană Buzoeşti.
A urmat Seminarul teologic de la Curtea de Argeş (1935), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1939). După obţinerea licenţei, timp de un a fost pedagog la un liceu de băieţi. În octombrie 1940 este hirotonit preot pe seama Parohiei Buzoeşti de către Chiriarhul Episcopiei Argeşului. În timpul guvernării legionare este chemat să intre în rândurile Mişcării legionare, dar refuză. Pentru statutul său de preot şi proprietatea funciară pe care o deţinea, după 1948 intră în vizorul autorităţilor comuniste. Este considerat chiabur şi tratat ca atare. Abia în primăvara anului 1958 el intră în „întovărăşirea agricolă” din satul Curteanca, comuna Buzoeşti, cu suprafaţa de 0,65 ha din cele 14,5 ha pe care le deţinea. Este urmat de mai mulţi săteni, pentru care primeşte funcţia de secretar al întovărăşirii. Ba mai mult, este cooptat în „comitetul de lămurire”, adică de atragere a localnicilor în colectivizare, alături de preşedintele întovărăşirii şi instructorul de partid raional. Merge alături de aceştia prin localitate pentru a convinge oamenii să se înscrie la colectivă. După o perioadă a refuzat să mai meargă, motivând că are îndatoriri la biserică. La insistenţele preşedintelui întovărăşirii, părintele acceptă să continue munca de lămurire, în acelaşi timp, discret, încurajându-i pe localnici să refuze intrarea în colectiv. Pentru această atitudine, instructorul de partid cere preşedintelui întovărăşirii schimbarea preotului din funcţie şi chiar supravegherea lui pentru a nu mai „influenţa în mod duşmănos”. Urmează şi riposta preotului. În primăvara anului 1959 refuză să mai muncească în comun la pregătirea terenului arabil pentru cultivarea porumbului, motivând din nou că trebuie să îndeplinească sarcinile de preot. Atunci instructorul de partid cere excluderea preotului din întovărăşire. Înainte să se petreacă acest lucru, preotul se duce personal la Sfatul Popular cerând ieşirea din întovărăşire. Gestul său este urmat de mai mulţi membri ai întovărăşirii, punându-se astfel în pericol existenţa entităţii precolective în Buzoeşti. Din acest moment a intervenit Securitatea. La 16 octombrie 1959, părintele Manda este arestat şi trimis în ancheta Securităţii de la Piteşti. Pentru a se justifica comportamentul său duşmănos, anchetatorii caută să-i confecţioneze un trecut legionar şi o activitate potrivnică regimului, că ar fi lansat „zvonuri alarmiste şi tendenţioase în rândul ţăranilor de a nu intra în Gospodăria Agricolă Colectivă”. În ordonanţa de învinuire este acuzat că ar fi „comentat în mod duşmănos evenimentele interne şi internaţionale, prin evidenţierea realizărilor lagărului capitalist”; că ar fi adus „insulte organelor de partid şi de stat” şi că „a elogiat acţiunile criminale ale contrarevoluţionarilor unguri”, făcându-se referire la revoluţia de la Budapesta din 1956. Preotul nu a recunoscut absolut nimic, atât în anchetă, cât şi la proces. Evident că au fost găsiţi martori ai acuzării din rândul colectiviştilor şi membrilor de partid, care să-l acuze, iar Securitatea să consemneze. Prin Sentinţa nr. 165 din 28 martie 1960 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele: Piteşti (decembrie 1959 şi aprilie 1962), Jilava, în tranzit (august 1960 şi iulie 1963) şi Aiud (octombrie 1960 şi iulie 1963). A fost eliberat la 28 iulie 1964 de la Aiud.
În 1972 era preot la Parohia Purcăreni, judeţul Argeş.