Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica „Declaraţiile d-lui Iorga către «Le Temps»“

„Declaraţiile d-lui Iorga către «Le Temps»“

Un articol de: Oana Rusu - 21 Noi, 2009

România era subiect de presă în ziarele interbelice din lume. Peste Ocean sau pe bătrânul continent, România are susţinători, dar şi adversari, iar opiniile lor apar în presa străină preluată de cea românească. Studii savante sau albume cu fotografii din România sunt publicate la edituri din străinătate, iar literatura română devine obiect de studiu în universităţile europene.

România este una dintre marile beneficiare ale Primului Război Mondial, după cum comentau unii ziarişti britanici care aşteptau ca ţara să îşi valorifice potenţialul pe care îl avea prin bogăţiile naturale şi să iasă astfel din sărăcie. Ei susţineau însă că aceste bogăţii nu pot fi exploatate fără ajutorul unor ţări mai avansate economic. Unele ziare străine dezvoltau polemici pornind de la articole scrise despre România. Uneori se întâmpla ca părerile pozitive despre ţară să fie criticate, aşa cum reiese dintr-un articol publicat de „Adevărul“ de pe 23 iulie 1924, care preia din presa engleză: „Noi cărţi străine despre România. Părerile unui autor american“:

„Volumul d-lui William de Lignemare, intitulat «Impresiile mele despre România» şi apărut în editura librăriei Brown din New-York, este -cred - cunoscut în ţară (...) judecând după darea de seamă ce am găsit în unul din ultimele numere ale lui «The Economist» din Londra, ea trebuie să fie foarte apologetică. D. de Lignemare e încântat de tot ce a văzut la noi. El ne dă unele sfaturi, dar ca prieten şi ca om mulţumit. În schimb, «The Economist» nu e încântat de d. Lignemare pe careâl acuză că s-a lăsat să fie influenţat şi că a spus, în unele privinţe, lucruri prea bune despre noi (...) D. de Lignemare apelează la americani ca să ia parte la dezvoltarea României şi să elimine intermediarii europeni, stabilind legături directe. D. de Lignemare ne asigură că nivelul de onestitate al cercurilor comerciale româneşti este foarte înalt şi susţine că emigranţii români ar face mai bine să rămâe acasă decât să vină în America. Cartea este o expunere utilă de cifre şi fapte şi poate stimula capitaliştii englezi să ia parte la desvoltarea (economică) a României“.

Articolul vorbeşte şi despre o altă carte apărută la Londra, semnată de E. O. Hoppe, cu titlul „În corturi de ţigani şi în Palatul Regal“. Autorul „a colindat ţara în lung şi în lat luând pretutindeni fotografii. El a intrat, după cum spune, în bordeele ţăranilor, în corturile ţiganilor, în casele boierilor şi în palatul regal. Volumul e plin de repoduceri artistice (...) Cartea aceasta de reminescenţe de călătorie conţine puţine lucruri. Ea constituie totuşi un ghid uşor de citit despre România. D. Hoppe este un artist fotograf şi imaginile ce ne dă, cu regina Maria în frunte în costum naţional, sunt o frumuseţe“, scria „Morning Post“.

„Din presa streină: Un român despre România“, articol din „Adevărul“ din 30 iulie 1924, arată cum un cetăţean englez de origine română încearcă să susţină cauza ţării din care a plecat: „D. George Constantinescu, un inventator foarte cunoscut în Anglia, a cărui maşină expusă la expoziţia din Wembley a fost admirată de către suveranii României, cu ocazia vizitei lor la Londra, a publicat nu de mult un articol în «Eastern Morning News». Titlul articolului este «România de azi»“. Acest cetăţean englez doreşte o mai bună înţelegere a României: „Românul nu e un bun om de afaceri. Dacă vrea să facă o comandă în Anglia şi i se cer garanţii, el crede că englezul vrea un monopol... El nu pricepe ceeace sâar putea numi principiile cooperative ale coomerţului (...) România e prea bogată pentru a cădea în faliment. Dar capitalul românesc e prea redus, faţă de marile resurse ale ţării aşa că exploatarea acestora nu se poate face decât prin mijlocirea capitalului englezesc sau a altui capital străin. Poporul român e muncitor (...) Prăvăliile româneşti se deschid la 8 dimineaţa şi se închid la 7 sau 8 seara (...) Ceea ce face ca România să rămâie înapoiată este încăpăţânarea cu care oamenii ei politici menţin credinţa că mâna care ar voi sâo ajute ar voi să creeze monopoluri sau sâo asuprească (economiceşte)“.

Studii şi lucrări de doctorat despre România, în străinătate

„Adevărul“ din 5 februarie 1924 scrie despre o carte apărută la Paris, „La politique financiere de la Roumanie depuis 1914 de Savel Rădulescu (Ed. Presses Universitaires de France - 2 vol. 696 +XVI pg. Paris 1923)“. „Lucrarea pe care d. S. Rădulescu, laureat al facultăţii de drept din Paris, ne-o prezintă azi e cea mai complectă şi cea mai importantă cercetare apărută în Franţa asupra problemelor noastre financiare. Ea constituie o sursă inapreciabilă de informaţii asupra istoriei finanţelor noastre dela 1914 încoace (...) Numai o politică animată de un spirit larg democratic care să determine stimularea forţelor acestei ţări la sporirea producţiei ar putea să ne aducă ordine în finanţele noastre, căci - după cum conchide d. Rădulescu - România are dreptul a spera într-un viitor mai strălucit, date fiind bogăţiile ei naturale“.

Francezii aveau cursuri despre civilizaţia est-europeană susţinută chiar de un român: „Declaraţiile d-lui Iorga către «Le Temps»“, un articol din „Adevărul“ de pe 18 martie 1924 , anunţă că „«Le Temps» sosit azi în Capitală conţine declaraţiile făcute ziarului parizian de d. Nicolae Iorga, despre cari telegramele ne-au transmis un rezumat. Vorbind de activitatea sa în Franţa, d. Iorga a spus: «Ca şi în ceilalţi ani, am supravegheat mersul şcoalei mele. Amiciţia colegilor mei francezi mi-a permis să ţin, la Sorbona, un număr de conferinţe despre „Comerţul orientului în evul mediu“ şi o altă serie de conferinţe asupra „Romantismului în Sud-Estul Europei“. Mâam străduit cu aceste cursuri să comunic publicului acestuia mai luminat ca oricare altul, unele concluzii şi ipoteze. Îi sunt, şi de astă dată, foarte recunoscător de a fi binevoit să mă asculte atât din interes pentru chestiunile tratate, cât şi din simpatie pentru ţara mea. Mi-am prelungit şederea cu o lună peste termenul conferinţelor mele, în scop pentru a putea aduna noul material necesar pentru un sistem de istorie universală în care aş vrea să cuprind sinteza studiilor mele în cursul unui învăţământ de 30 de ani; datoresc recunoştinţă bibliotecei naţionale care a fost pentru mine tot atât de ospitalieră ca şi pentru profesorii francezi»“.

Scriitori români în afara ţării

În Italia se studia literatura română în universităţi, astfel că apar şi „Teze de doctorat cu subiecte din literatura română la facultăţile de litere din Italia“, după cum arată „Universul“ din 4 ianuarie 1940. „Şi anul acesta studenţii italieni şi-au dat doctoratul în litere cu teze traducând subiecte din literatura română. La Universitatea din Roma, domnişoara Gabriella Fittaioli a discutat o bună teză despre «Poezia lui Duiliu Zamfirescu cu d. prof. univ. Claudiu Isopescu. La Universitatea din Padova şi-au dat doctoratul cu d.prof.univ. Ramiro Ortiz d-şoara Ada Colpi cu o teză despre «Liviu Rebreanu, romancier», d. Felice Tonini cu o teză despre «Titu Maiorescu» şi d. Lorenzo Donadini cu o teză despre «Societatea Literară Junimea»“. O altă teză de doctorat s-a susţinut la Turin despre „Alecu Russo“, unde s-a mai susţinut teza „Monumentul de la Adam-Clisi“. La Florenţa s-a susţinut o teză despre „Poezia lui Octavian Goga“, una despre „Proza lui Duiliu Zamfirescu“. „La universitatea din Roma şi-a dat doctoratul şi o româncă, d-şoara Ana Potop discutând cu d. prof. univ. Francesco Ercole o teză despre «Patriotul român Nicolae Bălcescu»“.

Literatura franceză s-a îmbogăţit printr-un scriitor român care şi-a descoperit talentul artistic în ţara de adopţie: „Panait Istrati“, aşa cum scrie „Adevărul“ din 5 iunie 1924. „În editura parisiană «Rieder et Co.», secţia Prozatori francezi contemporani a apărut un volum cu deosebire interesant pentru noi. E intitulat: «Povestirile lui Adrian Zograffi: Kyra Kyralina» şi e semnat P. Istrati. Apariţia acestei cărţi constituie oarecum actul de încetăţenire a lui Istrati în literatura franceză, încetăţenire făcută sub auspiciile lui Romain Rolland, a cărui prefaţă precedează lucrarea (...)“.

Un susţinător al literaturii române este elogiat în ziarul „Adevărul“ din 11 iulie 1924. Articolul „Leon Feraru“ este dedicat fostului colaborator al unor reviste literare româneşti care a emigrat: „Poet a rămas Leon Feraru şi peste ocean unde traduce în versuri englezeşti poezii populare de-ale noastre făcându-ne cunoscuţi astfel lumei literare americane. Tot timpul pe care i-l lasă liber catedra de la Universitatea Columbia din New-York îl consacră operelor de cultură românească. Scrie în ziarele «America» şi «Românul», a fost directorul revistei «România Nouă» care apărea în America în româneşte şi în englezeşte, a ţinut conferinţe cu conţinut cultural în centrele româneşti din America, e directorul onorific al biroului român de educaţie din New-York care a înfiinţat numeroase biblioteci româneşti şi a dăruit cărţi despre România bibliotecilor americane, e director şi preşedinte al comitetului literar al societăţii «Amicii României»“.