Diaconul Ştefan Milea în închisorile comuniste

După abdicarea forţată a regelui Mihai şi instituirea regimului "democrat-popular", autorităţile comuniste au trecut la aplicarea unui amplu plan de lichidare a tuturor oponenţilor atât politici, cât şi religioşi. Campania de represiune a început în mai 1948 cu membrii şi simpatizanţii de marcă ai Mişcării Legionare sau ai partidelor istorice, în principal fiind vizaţi tinerii. Tinerii intelectuali, adică studenţii, care nutreau la o schimbare politică cât mai apropiată a regimului comunist din România, erau urmăriţi îndeaproape de către Siguranţa comunistă. Grupul studenţilor de la Teologie Bucureşti, care în anul 1947 încercau să strângă cât mai mulţi adepţi ai Partidului Naţional Ţărănesc, era urmărit îndeaproape de serviciile secrete comuniste. Cu toate acestea, tinerii ţărănişti de la Teologie aveau să fie arestaţi abia în primăvara anului 1951. Printre aceştia s-a aflat diaconul Ştefan Milea, născut la 26 octombrie 1926, în localitatea Însurăţei, din judeţul Brăila. După absolvirea în 1946 a Seminarului Teologic din Galaţi, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unde în 1946 i se propune să se alăture Tineretului Universitar Naţional Ţărănist. Nu militează, încât să deranjeze autorităţile comuniste, reuşind să-şi finalizeze studiile, pentru ca, la 15 octombrie 1950, să fie hirotonit diacon pe seama catedralei din Galaţi. Atent cu "duşmanii clasei muncitoare", regimul a ordonat lichidarea grupului TUNŢ de la Teologie, încât, la 7 ianuarie 1951, părintele diacon Ştefan Milea a fost arestat din mijlocul familiei sale. A fost anchetat la Securitatea din Galaţi şi Bucureşti timp de aproape doi ani, pentru ca la 4 decembrie 1952 Tribunalul Militar Bucureşti să-l condamne prin Sentinţa nr. 343 la 20 de ani muncă silnică pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A cunoscut temniţele de la Aiud (1953, 1963), Gherla (1956-1957) şi a prestat muncă obligatorie la Capu Midia (1953), Baia Sprie (1954-1955) şi Periprava (1961-1964). A fost eliberat la 29 iulie 1964 din lagărul de muncă de la Periprava. După eliberare a lucrat ca redactor în cadrul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.