Din amintirile marelui slujitor şi patriot român Coriolan Iosif Buracu

De curând am avut bucuria să primesc un exemplar al cărţii „Amintiri“, semnată de preotul Coriolan Iosif Buracu, apărută sub îngrijirea fiului său, Mihai Buracu, la Editura „Învierea“ a Arhiepiscopiei Timişoarei, în anul 2007. Volumul conţine noianul de însemnări ale părintelui Buracu, mai ales despre prima perioadă, cea până la instalarea regimului comunist în România, pe mai multe capitole: în monarhia austro-ungară (1888-1918) şi România Mare (1918), însoţite de o addenda privind o serie de mărturii istorice, precum jurnalul din Primul Război Mondial; documentele din 1918 despre demersurile pentru Unirea Banatului cu Regatul Român şi „podul de cărţi de peste Dunăre“, adică sprijinul cultural acordat comunităţilor de români din Banatul sârbesc. În conţinutul cărţii întâlnim numeroase fotografii care reflectă activitatea prodigioasă a părintelui Coriolan Buracu. La prima vedere, cartea nu pare să ofere un volum prea mare de informaţii. Am lecturat această carte cu mare plăcere, atât pentru multitudinea şi exactitatea informaţiilor, cât mai ales pentru darul autorului de a ne introduce în atmosfera vremii. Ni se vorbeşte despre cum sufereau românii pentru şi cele mai neînsemnate manifestări patriotice din timpul şcolii de sub stăpânirea dualistă, aflăm cum părintele Buracu şi-a făcut noviciatul pastoral-misionar ca slujitor în Parohia Mehadia, încununată de arestarea de către autorităţile maghiare chiar în timpul Sfintei Liturghii, atunci când vremurile anunţau începerea primei conflagraţii mondiale. Mai apoi, paşii vieţii l-au purtat pe preotul Buracu ca slujitor în armata austro-ungară pe frontul din Galiţia şi în spitale de răniţi din Ungaria. Numai în garnizoana din Debreţin, adică în perioada ianuarie 1915 - august 1916, aflăm că a oficiat 42 de servicii religioase, la care au participat 6.860 de ostaşi români şi 95.568 de prizonieri ruşi şi sârbi. După ce a luptat pe frontul din Italia, părintele Buracu s-a întors pe meleagurile natale, chiar la Mehadia, unde a organizat Consiliul Naţional Român şi garda naţională, a susţinut cauza românismului în Banat în faţa generalului Berthelot şi a contribuit decisiv la unirea acestei provincii româneşti cu Regatul Român. Pentru faptele sale, părintele Coriolan Buracu devenise un simbol al românismului în Banat. Este numit director al Palatului Cultural din Turnu Severin (1924-1929), unde finalizează construcţia clădirii, organizează întreg spaţiul cu diferite destinaţii culturale, demarează contacte culturale cu românii din Banatul sârbesc, slujeşte în Mehedinţi şi Caraş, fiind apreciat de către numeroşi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe şi oameni politici. Cu toate acestea, gândul părintelui Buracu era pentru renaşterea locurilor natale. Ajunge deputat (1928-1931), apoi senator (1932-1933) din partea Partidului Naţional Ţărănesc, funcţie care îi va permite să acopere numeroase necesităţi din valea Almăjului, precum: un local nou de şcoală şi cămin cultural la Prigor, spital de plasă, grădiniţă de copii şi un Monument al Eroilor Almăjului în Bozovici sau trei circumscripţii medicale (Prigor, Bănia, Dalboşeţ). Tot ca parlamentar pledează pentru refacerea drumurilor din acest ţinut; organizează numeroase manifestări culturale; obţine subvenţii pentru Episcopia Râmnicului; cercetează pe fraţii din Iugoslavia; popularizează istoria Banatului Severin prin diferite publicaţii; ia cuvântul împotriva încheierii Concordatului cu Roma şi pentru majorarea alocaţiei de hrană a călugărilor români şi reducerea diurnelor parlamentare, diferenţele din aceste sume fiind distribuite ajutorării elevilor şi studenţilor săraci din zona de frontieră. Din 1934 a fost preot maior în Batalionul 2 grăniceresc din Caransebeş, iar din 1937 la cel din Făgăraş. În acest oraş s-a mutat cu familia şi s-a dedicat total muncii sale, devenind unul dintre cei mai apreciaţi slujitori, atât de către ortodocşi, cât şi de greco-catolici. De aici este mobilizat pentru războiul care abia începuse. Rămâne în ţară, slujind în unitatea sa cu devotament, pentru care este apreciat în nenumărate rânduri de către episcopul Partenie Ciopron al armatei şi ridicat la gradul de locotenent-colonel. Toate aceste realizări de-a lungul vieţii nu i-au atras însă respectul din partea celor care s-au instalat la putere în 1945. Noul regim politic l-a marginalizat şi persecutat, închis şi umilit. Toate acestea le găsim în preţiosul volum dedicat unui om care şi-a dăruit viaţa altarului şi poporului său deopotrivă, celui care a fost Coriolan Iosif Buracu.