Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Din corespondenţa Episcopului Policarp către păstoriţii săi de peste ocean

Din corespondenţa Episcopului Policarp către păstoriţii săi de peste ocean

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 12 Octombrie 2011

Înfiinţarea Episcopiei românilor din America în 1934 întâmpinase multe greutăţi, atât pe noul continent, cât şi în ţară. Părea că prin alegerea unui episcop în 1935, în persoana arhimandritului Policarp Moruşca, problemele s-au rezolvat. Dincolo de probleme legate de autonomie din textul Statutului episcopiei, în 1939 episcopul Policarp era reţinut în ţară din cauza intrigilor pornite din America şi ajunse la urechile regelui Carol al II-lea. A venit războiul, iar episcopul Policarp se pare că nu mai avea speranţă pentru o întoarcere grabnică în mijlocul credincioşilor săi. În America au apărut probleme din cauza unor preoţi care, lipsiţi de responsabilitatea canonică, încercau să influenţeze conducerea episcopiei. Despre astfel de lucruri vorbeşte episcopul Policarp într-o scrisoare trimisă din Craiova sa natală la 28 ianuarie 1941 către consulul român din America: "Nu tot aşa neted pot răspunde în chestiunea vicariatului părintelui protoiereu Truţă. Deşi îl preţuiesc ca pe cel mai capabil preot de acolo [...]. Dar este Sf. Sa subalternul dlui Ministru Irimescu, încât prin Domnia sa cere vicariatul? Acum i-au cunoştinţă de acest fapt. De va fi ajuns propunerea dlui ministru la Sf. Sinod - nu ştiu. În şedinţa înaltei corporaţii nu s-a adus. Nici n-am fost încunoştiinţat despre zidirea unei "catedrale" la Cleveland, ştire venită pe altă cale [...]. Părintele Truţa ştie care este calea normată de art. 132 din Statut. Şi în temeiul acestuia l-am şi numit vicar, încă din toamna anului 1938. A renunţat însă. Şi când a fost invitat din nou în şedinţa plenară a Consiliului Episcopiei - a refuzat. Cât Episcopia misionară îşi are titularul ei se umblă în zadar pe alături. Căci Biserica îşi are legile sale, autonome". Acesta este numai un fragment dintr-o scrisoare a eparhiotului american în care se arată încălcările statutare săvârşite de unii preoţi din America, lucruri care se vor accentua tot mai mult până spre instalarea comunismului la Bucureşti, când se va produce acea nefericită dezbinare spirituală a românilor de peste ocean.