Din dragoste pentru credinţă şi patriotism în lupta anticomunistă

Poate că titlul ar părea exagerat la prima vedere, dar în ediţia de faţă a rubricii „Memoria Bisericii“ dorim să prezentăm o lucrare ignorată în istoriografia postdecembristă, dar esenţială pentru cunoaşterea rezistenţei anticomuniste din ţinutul Dobrogei. Este vorba de volumul de documente „Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea“, semnat de Constantin Ionaşcu şi publicat la Editura Exponto din Constanţa, în anul 2000. În fapt, cartea cuprinde un mănunchi al sentinţelor (minute, adică sentinţele în formă rezumată) date de justiţia comunistă între 1948 şi 1971 împotriva dobrogenilor care din dragoste pentru credinţă şi patrie au cunoscut universul concentraţionar. De altfel, trebuie spus că însuşi editorul acestor documente a cunoscut detenţia comunistă şi că, după principiul sine ira et studio, reuşeşte să prezinte într-un mod echilibrat fenomenul rezistenţei anticomuniste din Dobrogea postbelică. Din lectura documentelor regăsim numeroşi clerici ortodocşi, alături de cei de alte confesiuni. Iar dintre cei ortodocşi îi enumerăm pe: Radu Şerban, Ştefan Bumbac, Andrei Costea, Epaminonda Grigore, Dumitru Mihăilescu, Constantin Necşulescu, Gheorghe Comănici, Iancu Andrei, Constantin Lembrău, Aurel Lazarov ş.a. În sentinţele date de justiţia comunistă, care prevedeau ani grei de închisoare pentru infracţiuni cu exprimări vagi, „uneltire contra ordinii sociale“ sau „activitate intensă contra clasei muncitoare“, întâlnim pe toţi aceşti clerici, alături de alţi români de diferite profesiuni, de la agricultori şi muncitori până la intelectuali, precum avocaţi, doctori, învăţători sau profesori. Iar sentinţele sunt însoţite de fotografii cu reconstituirile organizate de Securitate, ca probe la înscenările judiciare. În acest sens, o fotografie ne-a impresionat în mod deosebit. Este cea care îl prezintă pe preotul Dumitru Mihăilescu legat la cap cu un bandaj, în care primeşte un pistol de la un alt „bandit“. Dincolo de înscenarea pe care Securitatea o inducea justiţiei proletare transpar metodele de anchetare aplicate, în acest caz, părintelui Mihăilescu. De altfel, un an mai târziu, părintele Mihăilescu avea să treacă la cele veşnice. Un alt capitol din volum este constituit dintr-un indice de nume în ordine alfabetică al persoanelor menţionate în documente, prezentate cu datele personale şi informaţiile succinte legate de condamnare. La rândul său, acest indice este însoţit de fotografiile victimelor comunismului, atât cât editorul a putut strânge în cercetările sale. Un al treilea capitol este dedicat celor deportaţi în domicilii obligatorii, sub formă de indice de nume după aceeaşi metodologie ca în capitolul precedent. Pe lângă specificul etnic şi confesional al zonei Dobrogei, prin prezenţa celor de credinţă musulmană sau de etnie turco-tătară, în volumul de faţă întâlnim numeroşi aromâni. Alături de ceilalţi români, aromânii au constituit o ramură importantă a luptei anticomuniste pornită în Dobrogea. Iar lupta anticomunistă din această parte a ţării s-a identificat prin acţiunea, uneori armată, de apărare a credinţei în faţa persecutorului ateu şi de păstrare a libertăţii ameninţate de ocupantul venit de la Răsărit, aşa cum putem vedea în volumul semnat de Constantin Ionaşcu.