În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Două volume de documente despre viaţa şi activitatea mitropolitului Visarion Puiu
În încercarea de a cunoaşte mai bine viaţa şi activitatea mitropolitului Visarion Puiu, poate de prea multe ori ne oprim prin evocarea personalităţii sale sau a unor realizări făcute în multele sale ascultări primite în Biserică. Însă, pe cât este de evocat, pe atât este de necunoscut. Este un ierarh român prea puţin descoperit în lumina documentelor de arhivă, sursele primordiale care ne-ar ajuta să înţelegem personalitatea lui Visarion Puiu. În acest sens semnalăm două volume de documente: „Visarion Puiu - documente“ şi „Visarion Puiu - corespondenţă“, editate prin osârdia mitropolitului Antonie Plămădeală, în 2005, la editura Centrului eparhial de la Sibiu. În anii â70, atunci când era episcop-vicar, Antonie Plămădeală s-a interesat îndeaproape de cazul Visarion Puiu, deoarece se ridicase problema jurisdicţiei canonice lăsate de acest mitropolit episcopului Teofil Ionescu, care acum primea şi rangul de arhiepiscop al românilor din Europa Occidentală. În acest context, episcopul Antonie s-a putut documenta din arhiva care se afla în subsolul fostului palat sinodal de la Mănăstirea Antim, în perspectiva publicării acestor izvoare istorice bisericeşti. Acest demers s-a concretizat abia după 1990, în cele două volume, unul de documente şi al doilea de corespondenţă. Primul conţine o serie de scrisori trimise de Visarion Puiu unor personalităţi ale timpului său, precum Nicolae Iorga sau patriarhul Nicodim Munteanu. Un document important este o scrisoare nedatată către prim-ministrul ţării în care mitropolitul solicita susţinerea autorităţilor statului în formarea unei „Mitropolii a românilor din străinătate“, prin aducerea sub acelaşi omofor a parohiilor de la Baden-Baden, Viena, Paris, Sofia, Berlin, cu sediul în capitala franceză. După conţinutul documentului, considerăm că poate fi datat în perioada 1943 - iulie 1944, reprezentând practic actul de înfiinţare a eparhiei românilor din Europa Occidentală. Acelaşi volum mai conţine o variantă a însemnărilor pe care Visarion Puiu le-a făcut despre viaţa şi activitatea sa, cel mai important capitol fiind reprezentat de episodul din Transnistria, pentru care avem chiar un jurnal din perioada 4 decembrie 1942 - 15 februarie 1943, cu numeroase detalii extrem de interesante.