Elevii seminarişti din Roman sub persecuţia comunistă

Pe lângă abolirea monarhiei, anul 1948 anunţa mari transformări în societatea românească. Regimul comunist urmărea îndeaproape modelul sovietic, trecând la ample modificări structurale pe care viaţa religioasă le-a resimţit profund. Regimul dorea să-şi elimine opozanţii politici şi să impună societăţii româneşti un alt traseu de dezvoltare. Au fost vizate educaţia şi statutul cultelor, care din august 1948 primeau un alt cadru legal. Însă, pentru a salva aparenţa legalităţii invocate permanent de regimul democrat-popular, astfel de măsuri trebuiau conjugate. Din cercetările din arhive reiese clar faptul că regimul a înscenat conspiraţii antistatale, tocmai pentru a desfiinţa mai multe şcoli cu tradiţie în învăţământul românesc. Un astfel de exemplu este Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman. În contextul declanşării valului de arestări în rândul legionarilor, din mai 1948, autorităţile comuniste au înscenat o adevărată conspiraţie legionară în seminarul romaşcan. Pentru autorităţi, seminarul reprezenta o adevărată redută a vechii orânduiri, după cum arăta în anchetă unul dintre elevii arestaţi: „În seminar n-a pătruns nici o carte socialistă şi nici un membru al vreunei organizaţii democrate, care să ne ceară o activitate democratică“.

Astfel, în primăvara lui 1948, autorităţile îi urmăreau pe foştii membri FDC din mai multe şcoli romaşcane de prestigiu (liceele Industrial, Comercial, „Roman-Vodă“ şi Şcoala de agricultură), care se manifestaseră, mai mult sau mai puţin, în vremea guvernării legionare şi acum se aflau la studii la Iaşi. Unul dintre aceştia a fost Dumitru Bârjoveanu, absolvent al seminarului romaşcan, acum student la Facultatea de Drept. La rândul lui, Bârjoveanu îl cunoştea pe tânărul ieromonah Iustin Pârvu, vieţuitor al Mănăstirii Durău şi elev al seminarului din Roman. Apoi, legăturile părintelui Iustin cu alţi colegi mai apropiaţi din seminar constituiau în optica Siguranţei comuniste un veritabil grup al Frăţiilor de cruce din această şcoală teologică. Practic, în urmărirea informativă, mai apoi ancheta penală, grupul de la seminarul romaşcan a fost lipit mai vechii organizaţii FDC din şcolile romaşcane, astfel încât autorităţile comuniste se găseau în faţa unei mari conspiraţii legionare. Elevii seminarişti încadraţi în acest lot au fost, în ordinea arestării: Iustin Pârvu, n. 10 februarie 1919, în Călugăreni, jud. Neamţ, arestat la 15 mai; Ilie Bucă, n. 29 martie 1929, în Simioneşti, jud. Roman, elev în clasa a VIII-a, arestat la 15 mai; Mihai Doroftei, n. 1929, în Călugăreni, jud. Neamţ, elev în clasa a VI-a, arestat la 15 mai; Grigore Nedelcu, n. 25 iulie 1928, în Jariştea, jud. Putna, elev în clasa a VIII-a, arestat la 15 mai; Mihai Podoleanu, n. 14 ianuarie 1929, în Buhuşi, jud. Neamţ, elev în clasa a VIII-a, arestat la 15 mai; Vasile Răşchitor, n. 18 martie 1928, în Mălini, jud. Baia, elev în clasa a VIII-a, arestat la 15 mai; Radu Baciu, n. 10 iunie 1928, în Lunca de Jos, jud. Ciuc, elev în clasa a VI-a, arestat la 24 mai; Dumitru Bârjoveanu, n. 26 octombrie 1926, în Porceşti, jud. Roman, arestat la 27 mai; Ioan Racu, n. 26 august 1923, în Cruglic, jud. Orhei, student anul II la Institutul Teologic din Bucureşti, arestat la 12 martie 1951. Toţi aceştia au fost anchetaţi în condiţii extrem de dure, fiind obligaţi să-şi modifice declaraţiile de la o zi la alta, anchetatorii urmărind astfel să configureze o veritabilă conspiraţie legionară în seminarul romaşcan. Mai ales că, la percheziiţile făcute de Siguranţă la internatul seminarului, nu se găsise nici un material care să-i incrimineze pe seminarişti. Alături de foştii elevi ai celorlalte şcoli din Roman, cei opt seminarişti completau lotul de 40 de inculpaţi ai Unităţii „42 FDC“.  A urmat procesul care s-a desfăşurat în martie 1949 la Tribunalul Militar din Iaşi.