În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Episcopul Nicolae Popovici, în lupta deschisă împotriva comunismului
În octombrie 1950, la presiunile autorităţilor statului comunist, episcopul Nicolae Popovici era scos din scaun, pensionat şi trimis la Mănăstirea prahoveană Cheia. Nu era prima dată când se întâmpla un astfel de act în Biserica Ortodoxă Română. Astfel de situaţii se întâmplaseră în perioada anterioară instalării comunismului în România, cât şi după 1945, atunci când mitropolitului Nifon i se desfiinţase Mitropolia Olteniei sau când mitropolitul Irineu Mihălcescu fusese nevoit să se retragă din scaunul de la Iaşi. Însă cazul episcopului orădean Nicolae Popovici era de notorietate, deoarece prin predicile şi atitudinile sale deschise împotriva regimului comunist ajunsese cunoscut aproape în toată ţara. El credea că războiul împotriva comunismului este aproape, după cum se propaga la posturile de radio străine şi mai ales în contextul închegării alianţei NATO şi începerii războiului în Coreea. Iar în acest context, episcopul ţinuse mai multe predici: în faţa credincioşilor orădeni de Crăciunul anului 1949, eludând pastorala aprobată de autorităţile statului, şi în 1950, de Sfinţii Trei Ierarhi, predicase în faţa preoţilor adunaţi la cursurile de îndrumări misionare de la Bucureşti. Prin cuvintele sale îndrăzneţe referitoare la "educaţia păgână ateistă" sau despre viitorul Bisericii în regimul comunist, el îi mobilizase pe cei care îl ascultau cu atâta interes. Totodată, la Centrul Eparhial, episcopul Nicolae refuza categoric să i se impună oameni fideli regimului, care să-l ajute în actul de conducere. Iar lupta cea mai aprigă s-a dovedit cu preoţii greco-catolici, reveniţi din oportunism, care încercau să preia conducerea eparhială. Dar atitudinea sa deschisă nu putea fi permisă de către liderii comunişti, mai ales de un Vasile Luca, care deja intrase în conflict cu patriarhul Justinian şi credea că Biserica duce o luptă deschisă împotriva regimului. La fel i se reproşa lui Petru Groza, care îl susţinuse pe Nicolae Popovici în 1948 la candidatura pentru scaunul patriarhal. Aşadar, factorii politici erau decişi să-l oblige pe episcop să plece de la conducerea Eparhiei de Oradea, altfel îl vor aresta. Însă Nicolae Popovici a refuzat. Sfântul Sinod a considerat să-l scoată din scaun şi să-l trimită la mănăstire, patriarhul Justinian sperând că, la un moment dat, îl va rechema pe un scaun episcopal.