Epopeea mutării sediului NATO de la Paris la Bruxelles

Primul sediu al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), înființată la 4 aprilie 1949, a fost la Londra, pe 13 Belgrave Square. Dezvoltându-se, Alianţa şi-a mutat, în 1952, cartierul general la Paris, inițial la Palais de Chaillot, iar ulterior, din 1960, într-o clădire special construită în Port Dauphine, conform nato.int. În martie 1966, Franța şi-a anunțat retragerea din structura de comandă militară integrată a NATO, iar guvernul de la Paris cerea mutarea cartierului general al Alianţei, a unităţilor aliate şi altor facilităţi şi baze. Problemele au început în 1959, când generalul Charles de Gaulle a refuzat să integreze sistemele de apărare aeriană ale Franţei în NATO, a retras flota franceză mediteraneană de sub controlul Alianței şi a interzis SUA să staţioneze arme nucleare şi sisteme de lansare pe teritoriul său. Astfel, Consiliul Nord-Atlantic a hotărât transferarea cartierului militar (SHAPE) în Mons, Belgia, într-un sediu construit în doar câteva luni şi inaugurat la 31 martie 1967. Pentru că Alianţa nu avea un cartier general au fost propuse Roma, Olanda şi Londra. În 26 octombrie 1966, s-a luat decizia mutării la Bruxelles, iar un an mai târziu sediul era deja inaugurat. În 1999, ca urmare a lărgirii organizaţiei, a fost propusă construirea unei noi clădiri, în imediata apropiere şi care a fost finalizată în 2017. Franța a revenit în Comitetul de Planificare Militară al NATO în 2009, în timpul preșe­dinției lui Nicolas Sarkozy.