Ieromonahul basarabean Agapie Macarie din Scărişoara Nouă - „un habotnic religios cu idei învechite”

S-a născut la 18 ianuarie 1909 în satul Neculăieuca, localitatea Isacova, din apropierea oraşului Orhei. După şcoala primară (1924), din cauza greutăţilor materiale a fost nevoit să stea acasă, iar mai apoi încorporat în Regimentul 25 Infanterie Vaslui. În 1933 intră în Mănăstirea Condriţa, unde urmează o şcoală teologică. În 1936 se transferă la abia reînfiinţata Mănăstire Moreni, judeţul Vaslui, unde un an mai târziu primeşte tunderea monahală. Aici a vieţuit până în 1948, când a fost mutat la Mănăstirea Moisei, judeţul Maramureş. În ianuarie 1955 este mutat la Schitul Izbuc, până în iunie acelaşi an, când Episcopia Oradiei îl numeşte preot-suplinitor la Parohia Scărişoara Nouă (comuna Pişcolt, judeţul Satu Mare), un sat de moţi înfiinţat la reforma agrară din 1923, lângă Carei, la frontiera cu Ungaria. De la începutul slujirii sale, părintele Macarie a încercat să insufle credincioşilor din parohie dragostea pentru biserică într-o perioadă de mari încercări sociale datorate procesului de socializare a agriculturii. Mulţi dintre localnici ezitau să adere la întovărăşirea agricolă, mai ales din rândul celor care frecventau biserica şi participau la actul de conducere parohială. Apoi, ieromonahul Macarie a avut iniţiativa de readucere a copiilor în biserică, mai ales a elevilor, prin ţinerea orelor de catehizare în fiecare duminică după-amiaza, între orele 16:00 şi 17:00. Deşi avea aprobarea inspectorului de culte, catehizarea a fost interzisă de autorităţile locale. Totodată, părintele Macarie s-a opus divertismentului propagat de organele de partid, de pildă prin caravanele cinematografice sau balurile organizate la căminul cultural în perioadele posturilor. Din acest motiv a fost etichetat şi batjocorit de către reprezentanţii locali şi de partid cu etichete precum „fanatic religios” sau „habotnic religios cu idei învechite”. De altfel, în discuţiile purtate cu credincioşii nu ezita să afirme că „oamenii trebuie să se gândească mai întâi la Dumnezeu, apoi la întovărăşire” sau că „fără voia lui Dumnezeu nu se va face nimic”. Cum procesul de colectivizare stagna în Scărişoara Nouă, atunci vinovat de această situaţie a fost găsit preotul Agapie Macarie. A urmat inevitabilul. La 9 aprilie 1959 a fost arestat de Securitate, pentru „agitaţie la uneltire contra ordinii sociale”. În ancheta de la Securitatea din Oradea părintele a negat categoric comiterea vreunei activităţi împotriva regimului comunist şi nici nu a nominalizat persoane cu astfel de atitudini. Cu toate acestea, în ordonanţa de învinuire emisă pe numele său se arăta că, „în nenumărate rânduri, a avut manifestări duşmănoase împotriva creării întovărăşirii agricole în satul unde domiciliază şi totodată a îndemnat cetăţenii să nu intre în întovărăşire”. Prin Sentinţa nr. 308 din 27 iunie 1959 a Tribunalului Militar Timişoara a primit o condamnare de 10 ani închisoare corecţională. A cunoscut penitenciarele de la Oradea (iunie 1959) şi lagărele de muncă de la Salcia (octombrie 1959 şi aprilie 1960), Periprava (decembrie 1959 şi mai 1962) şi Giurgeni (aprilie 1962). În septembrie 1963 ajunge la Galaţi, apoi la Jilava, respectiv Gherla. La 6 aprilie 1964 este eliberat de la Gherla, cu menţiunea că nu se poate întoarce la locul de muncă avut la arestare şi nici nu poate ocupa „funcţii de răspundere în aparatul de stat şi administrativ”.