Unirea Principatelor a fost un act deopotrivă intern și internațional, ea realizându-se prin voința românilor, aprobată și recunoscută treptat de marile puteri. Ea nu vine de nicăieri ca să meargă spre
Ieromonahul Benedict Ghiuş, chipul blândeţii monahale
Era vrâncean şi avea studii temeinice de teologie, continuate cu o bursă la Strasbourg. A făcut parte din generaţia tinerilor teologi formaţi în perioada interbelică, care doreau reformarea structurală a Bisericii Ortodoxe Române, în direcţia unei religiozităţi mai profunde şi exigente.
În 1943, a fost ales episcop de Hotin, dar factorul politic a invalidat actul bisericesc. A fost implicat decisiv în mişcarea spirituală a "Rugului aprins" de la Mănăstirea Antim, pentru care în 1958 a fost arestat şi condamnat de autorităţile comuniste. A suportat asprimea detenţiei, cunoscându-l mai bine pe Dumnezeu. Era chipul blândeţii care îi încuraja pe colegii de suferinţă. După închisoare a fost urmărit permanent de Securitate şi marginalizat, dar părintele Benedict a rămas acelaşi trăitor luminat în credinţa creştină.


