Deschizând filele volumului de Scrieri ale Sfântului Antim Ivireanul, reeditat de Editura Basilica în anul 2016, şi citind cuvântul înainte semnat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom
Ieromonahul Vasile Vasilache, slujitorul neobosit
Se trăgea dintr-o familie cu veche tradiţie preoţească şi de prestigiu în ţinutul Fălciului. A urmat Seminarul Teologic din Huşi (1921-1929) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1929-1933), dar duhovniceşte s-a construit în umbra spirituală a Mănăstirii Neamţ. Încă din vremea studiilor a fost remarcat de stareţul nemţean din acea vreme, episcopul Nicodim Munteanu. Ulterior, Nicodim, ajuns mitropolitul Moldovei, l-a hirotonit, în 1935, ca diacon celib, iar un an mai târziu l-a tuns în monahism. Prin slujirea şi predica permanentă de la altar, tânărul teolog Vasilache a demonstrat că este vrednic de taina preoţiei, pe care a primit-o de la acelaşi arhiereu. A fost director al Cancelariei mitropolitane de la Iaşi şi mâna dreaptă a mitropolitului Nicodim. După alegerea lui Nicodim ca patriarh, în 1939, preotul Vasile Vasilache l-a urmat la Bucureşti, slujind la Catedrala mitropolitană.



.jpg)