Imigrarea favorizează dinamismul demografic

Populaţia Europei celor 27 a depăşit 500 de milioane de locuitori. Dacă dezvoltarea demografică a Uniunii Europene rămâne pozitivă, acest fapt se datorează în mod esenţial excedentului de imigranţi. Aceasta este tema pe care o propune articolul de faţă, apărut de asemenea în cotidianul "La Croix", pe 28 iulie, şi semnat de Camille le Tallec şi Julien Duriez.

Este oficial. Europa celor 27 a depăşit numărul simbolic de 500 de milioane de locuitori. Pe 1 ianuarie 2010, populaţia Uniunii Europene a atins 501,1 milioane de persoane, adică cu 1,4 milioane de locuitori mai mult într-un an, conform cifrelor publicate marţi, 28 iulie, de biroul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat. Aceasta reprezintă o creştere de 2,7% în comparaţie cu 1 ianuarie 2009, dată la care europenii erau 499,7 milioane.

Ţările care contribuie cel mai mult la această evoluţie sunt Luxembourg, cu o creştere a populaţiei de 17,2%, Suedia (Â 9,1%), Slovenia (7,2%) şi Belgia (Â 7,1%). În ceea ce priveşte volumul, în Regatul Unit (Â 412.000 locuitori), în Franţa (Â 347.000) şi în Italia (295.000) creşterea populaţiei este cea mai puternică.

Creşterea globală se explică în principal printr-un val migrator pozitiv în Uniunea Europeană: numărul persoanelor care intră în Uniune este mai mare decât cel al persoanelor care ies din aceasta. Acest factor contribuie la mai mult de 60% din creşterea populaţiei, în timp ce dezvoltarea naturală, care corespunde diferenţei dintre numărul de naşteri şi numărul de decese, uşor pozitiv în Europa, contribuie la această creştere cu aproximativ 40%.

Irlanda, campioană la creşterea populaţiei pe cale naturală

Campionii creşterii populaţiei pe cale naturală sunt Irlanda (10,2%), cu mult înaintea Ciprului (5,5%) şi a Franţei (4,3%). La celălalt pol, creşterea pe cale naturală este negativă în 10 din cele 27 de ţări europene. "Excedentul natural în Europa s-a redus în mod progresiv în ultimii cinci ani, pentru a ajunge la un nivel foarte modest", analizează Gilles Pison, director de cercetare la Institutul Naţional de Studii Demografice din Franţa.

Cu o medie de 1,6 copii la o femeie, ţările europene înregistrează o rată a natalităţii destul de slabă. Această situaţie se explică prin factori culturali, dar şi sociali. Un studiu publicat în luna iunie de Casa de alocaţii familiale estimează că a le ajuta pe femei să găsească un echilibru între viaţa familială şi cea profesională le determină pe acestea să aibă copii într-o măsură mai mare decât ajutoarele financiare "seci".

La scară europeană, "numărul anual de decese îl va depăşi pe cel al naşterilor în următorii zece ani. Populaţia nu se va putea menţine decât dacă nivelul migranţilor va fi suficient", avertizează Gilles Pison.

Tabere religioase pentru bunici şi nepoţi

Articolul semnat de Claire Lesegretain şi publicat în cotidianul francez "La Croix" din 11 august prezintă programul unor centre religioase din Franţa care propun bunicilor şi nepoţilor sesiuni şi tabere create pentru a-i apropia unii de alţii şi în acelaşi timp de Dumnezeu.

De câţiva ani, există centre care propun diverse activităţi intergeneraţionale care să-i ajute pe bunici, naşi sau naşe de botez să transmită credinţa nepoţilor sau finilor.

Jérôme Rougié, director al centrului religios de la Hublais, situat în Cesson-Sévigné, la porţile departamentului Rennes, are, de vreme îndelungată, dorinţa de a organiza sesiuni religioase pentru bunici şi nepoţi sau pentru naşi şi fini de botez. Dar astfel de sesiuni, adaugă acesta, "sunt dificil de pus în practică din cauza lipsei de animatori capabili să ofere un conţinut pertinent în acelaşi timp pentru tineri şi pentru adulţi".

Într-adevăr, dacă cererea acestui tip de activităţi "intergeneraţii" nu încetează să crească de câţiva ani, sunt încă puţine centre din dioceze sau cămine de bătrâni care au venit cu oferte concrete în acest sens. De aceea, propunerile existente şi animatorii sunt căutaţi cu mare atenţie.

Este şi cazul Annei Morvan, care, pentru prima dată, a fost solicitată de cabana "Curcubeul" din Saint-Jean-de-Sixt (Haute-Savoie) pentru a anima o săptămână religioasă pentru 10 bunici şi 10 copii (cu vârste între 4 şi 10 ani), de pe 15 până pe 22 august. Această mamă venită dintr-o familie dinamică - care se prezintă a fi "consilier în comunicare şi dezvoltare şi specialist în proiecte creatoare de legături sociale" - a prevăzut că "fiecare binom (unu sau doi bunici împreună cu unu sau doi nepoţi) participă la diferite ateliere în timpul săptămânii". Şi enumerează activităţile pe care le-a elaborat: patiserie, crearea unui caiet de bucătărie din colaje, decoraţiuni pe linguri de lemn şi bonete de bucătar din hârtie, broderie etc., fără a uita jocurile de societate, lecturile în copaci, jocurile de exterior de altădată, plimbările.

"Nu este acelaşi lucru să înveţi să faci tarta cu lămâie din cartea de reţete cu a învăţa aceasta de la bunica ta", subliniază Anne Morvan care, de opt ani la conducerea colegiilor şi liceelor din Meudon (Hauts-de-Seine), ştie că "transmitem cu adevărat valori făcând lucrurile împreună".

Este la fel şi cu transmiterea credinţei. Dacă totul este favorabil, Anne Morvan a prevăzut să citească scurte pasaje din Vechiul Testament, pentru a permite o formă de "lectio divina" între adulţi şi copii.

"Toate rugăciunile noastre sunt intergeneraţionale"

"Distanţa culturală dintre bunicii familiarizaţi cu contemplarea şi lectura şi nepoţii hrăniţi cu jocuri video nu este un obstacol pentru o întâlnire adevărată, într-o perioadă privilegiată", insistă Anne Morvan.

"Suntem întâi de toate o casă de vacanţe familiale, astfel încât aici relaţiile între generaţii se formează în mod natural", explică Thérčse Fenneteau, responsabilă a Casei Saint-François din Dinard, unde trăiesc permanent 24 de membri ai căminului de caritate şi unde, profitând de un cadru excepţional şi de o pensiune completă, numeroşi bunici vin împreună cu nepoţii lor.

"Toate rugăciunile noastre, în toate căminele de caritate, sunt intergeneraţionale", subliniază Thérčse Fenneteau, amintind de intuiţia Marthei Robin, fondatoarea căminelor, de a ajuta adulţii să se alăture în credinţă şi să se lase stimulaţi de cei mai tineri.

Traducere şi adaptare de Georgiana Bâra