În direcţia potrivită

În numărul 1.065 din 15 octombrie 2009 al periodicului „Il regno“ Angela Carpifave semnează un interviu realizat cu părintele Igor Vzyhanov, secretar responsabil cu raporturile dintre creştini al Departamentului de relaţii ecleziale externe al Patriarhiei din Moscova. În acest interviu realizat după alegerea noului Patriarh Chiril, reprezentantul Patriarhiei Moscovei răspunde la câteva întrebări pentru desluşirea dificultăţilor şi evidenţierea în acelaşi timp a posibilităţilor dialogului ecumenic.

„Părinte Vyzhanov, Actul de comuniune canonică între Patriarhia Moscovei şi Biserica Ortodoxă rusă din străinătate, semnat pe 17 mai 2007, a cărui realizare a fost posibilă datorită eforturilor patriarhului Alexei al II-lea, este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante evenimente ale ultimilor ani, pentru istoria Patriarhiei Ruse. Vă rog să explicaţi cititorilor noştri care sunt cele mai vizibile efecte imediate la nivel operativ. Există un schimb de preoţi între Biserica mamă şi Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate?“

„Cu siguranţă, reunificarea celor două părţi ale Bisericii Ortodoxe Ruse a contribuit la intensificarea contactelor între Patriarhia Moscovei şi Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate. Acest fapt se petrece la toate nivelurile, fie la nivelul înalt al ierarhilor, fie la nivelul parohiilor. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse din străinătate au participat la Consiliul episcopal din 2008 şi la Consiliul local din 2009, care l-a ales şi pe Patriarhul Chiril. Putem să dăm exemplu iniţiativele pastorale comune, călătoria efectuată în ţările Americii Latine de către ierarhi şi reprezentanţi ai clerului din partea ambelor părţi“.

„Este importantă conştientizarea necesităţii unei cooperări care să împiedice repetarea greşelilor din trecut“

„Cum vedeţi raporturile cu Biserica Română, dat fiind faptul că astăzi cele două biserici au un nou patriarh? Patriarhul Chiril şi Papa Benedict al XV-lea vor reuşi să depăşească dificultăţile din recentul trecut?“

„Pentru mine, cel mai important lucru este ca ambele părţi să exprime în mod constant dorinţa de a depăşi problemele şi de a dezvolta dialogul şi colaborarea între ele. Bineînţeles, toate acestea nu doar prin cuvinte, ci ca rezultat al convergenţei dintre părerile conducătorilor celor două Biserici în legătură cu rolul pe care trebuie să îl joace valorile creştine în lumea contemporană. Este importantă conştientizarea, atât din partea ortodocşilor, cât şi din partea catolicilor, a necesităţii unei cooperări care să împiedice repetarea unor greşeli făcute în trecut“.

„Uniatismul şi prozelitismul catolic: sunt încă acestea obstacolele care există în raporturile dintre Biserica de la Roma şi cea de la Moscova?“

„Pentru rezolvarea acestor probleme este nevoie de timp. În special în raporturile dintre greco-catolicii şi ortodocşii din Ucraina nu se observă, din păcate, nici un progres“.

„În ceea ce priveşte prozelitismul, există la noi o comisie ortodoxo-catolică, din care fac parte şi eu. Printre problemele evidenţiate în cadrul acestei comisii, cred că cel mai serios aspect este cel al orfelinatelor catolice din Rusia. Au fost fondate orfelinate catolice unde slujesc călugări catolici. Dar în aceste orfelinate nu există copii catolici pentru simplul motiv că, în Rusia, consistenţa catolicilor este extrem de mică, microscopică chiar, reprezentând un procent al populaţiei aproape imperceptibil. Din această cauză, majoritatea clerului catolic din ţara noastră este străin. Totuşi, nu se ştie de ce aceşti slujitori catolici vor să educe tocmai copiii ruşi, rămaşi fără părinţi şi botezaţi ortodocşi. Din păcate, există puţine cazuri de astfel de educatori catolici care să-i educe pe copii respectând tradiţiile ortodoxe. Preferă să introducă tradiţiile lor catolice. Cred că dacă ortodocşii, în mare parte străini, s-ar comporta în acest fel în ţările tradiţional catolice precum Italia sau Polonia, acest lucru nu ar fi privit în nici un caz cu bunăvoinţă. Cred că această problemă necesită o soluţie urgentă“.

„Care sunt actualmente raporturile dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica din Constantinopol în ceea ce priveşte problema Bisericii Ortodoxe din Estonia?“

„Ambele Biserici Ortodoxe încearcă să rezolve această problemă la masa tratativelor. Acest fapt este esenţial pentru ca acordurile la care s-a ajuns să fie puse în practică şi să nu se mai repete incidentele atât de dureroase precum cele care s-au întâmplat la Ravenna în 2007, în timpul şederii Comisiei internaţionale mixte pentru dialog teologic ortodoxo-catolic. Din cauza acestor incidente, delegaţia Bisericii noastre a fost constrânsă să abandoneze această întâlnire“.

„Rowan Williams îi dă Papei Benedict al XVI-lea o serie de lecţii de catolicism“

Este titlul articolului semnat în ediţia din 24 noiembrie 2009 a săptămânalului „La Vie“, de către Jean Mercier, care subliniază că la o lună după anunţarea dispoziţiilor speciale ale Bisericii Catolice în favoarea Anglicanismului, Rowan Williams s-a întâlnit pe 21 noiembrie cu Papa Benedict al XVI-lea.

În articol s-a remarcat că această întâlnire a fost cordială, dar, totuşi, niciodată relaţiile dintre Roma şi Canterbury nu au mai fost atât de tensionate. Constituţia apostolică Anglicanorum Coetibus, care vizează alipirea unei părţi anglicane la Vatican, nu a fost decât catalizatorul unei crize şi mai profunde.

Autorul articolului din săptămânalul francez evidenţiază că Rowan Williams îi reproşează Papei Benedict în primul rând faptul că nu face diferenţa, în materie de ecumenism, între dosare de prim ordin - asupra cărora creştinii sunt de acord (dogme precum Întruparea Domnului, taine precum Botezul) şi de ordin al doilea (slujirea liturgică a femeilor), în privinţa cărora Bisericile se separă fără motiv.

Înţelegem de aici o critică lansată Papei, care ar fi uitat unul dintre punctele-cheie ale Conciliului Vatican II, mai exact introducerea „ierarhiei adevărurilor“.

Pentru primatul anglican, a nu permite femeilor să devină preot sau episcop înseamnă „a face o diferenţă între botezaţi - bărbaţi şi femei, ceea ce repune în discuţie coerenţa ecleziologiei“. Modificarea unor puncte de ordin al doilea nu afectează realităţile de prim ordin. De exemplu, după părerea lui Rowan Williams, introducerea slujirii liturgice a femeilor nu a schimbat atitudinea pe care o au anglicanii faţă de realităţile de „prim ordin“ (cum ar fi mântuirea).

În final, Rowan Williams a citat modul în care anglicanii cercetează adevărul prin conflicte, căutând unitatea în aspectele esenţiale şi aducând schimbări asupra dosarelor „secundare“. Problema este totuşi că astăzi Euharistia lor (Comuniune) se află într-o stare de schismă pentru că anglicanii nu reuşesc să se pună de acord asupra problemelor care ţin de primul ordin şi al celor care ţin de al doilea ordin.

Pentru conservatorii anglicani, atât cei înclinaţi spre protestantismul evanghelic, cât şi adepţii catolicismului, aspecte precum accesul femeilor sau al homosexualilor la preoţie şi la episcopat nu aparţin categoriei lucrurilor de ordin secundar, ci ţin de coerenţa Bisericii şi nu pot fi negociabile.

Traducerea şi adaptarea de Georgiana BÂRA