Închisorile părintelui basarabean Teodor Rudeanu

Un alt cleric mai puţin cunoscut, dar descoperit în arhivele fostei Securităţi şi care în perioada comunistă a suferit detenţie, este părintele Teodor Rudeanu. Acesta s-a născut la 6 februarie 1899 în familia unor agricultori din localitatea basarabeană Popeşti, din ţinutul Sorocăi. După şcoala primară (1913), tânărul Rudeanu îşi îndreaptă paşii spre Seminarul Teologic din Chişinău. După absolvire (1919), el se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde în anul 1924 obţine licenţa. În timpul studenţiei este învăţător la Sărata Veche, apoi pedagog şi profesor suplinitor la Seminarul din Chişinău. În 1926 este hirotonit preot ca misionar eparhial, cu atribuţia de conferenţiar la Inspecţia CFR din Craiova. Între altele, avea misiunea de a propovădui adevărul evanghelic în mijlocul muncitorilor ceferişti, acolo unde tot mai mult se simţea influenţa ateistă a bolşevismului. După o activitate prodigioasă de peste un deceniu în misionarism, în anul 1938 preotul Rudeanu primeşte în păstorire Parohia Ciuflea din Chişinău, care avea ca hram pe sfântul căruia îi purta numele, „Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron“. La cedarea Basarabiei în vara lui 1940, preotul Rudeanu se refugiază la Craiova, unde timp de un an slujeşte în Catedrala mitropolitană. La revenirea administraţiei româneşti în Basarabia, părintele Rudeanu se întoarce la parohia sa de suflet, Biserica Ciuflea. Revenirea între păstoriţii săi nu va fi însă de durată. La contraofensiva sovietică din 1944, părintele se întoarce la Craiova, primind în păstorire Parohia „Sfântul Nicolae“-Craioviţa. Pe motiv că provenea din Basarabia, după instalarea regimului comunist este urmărit de organele de represiune. În jurul său sunt trimişi informatori ai Securităţii, care într-o discuţie din februarie 1952 îl provoacă pe tema iminentului război dintre cele două lagăre politice, în problema cotelor agricole, că preoţii sunt consideraţi „chiaburi“ şi, din acest motiv, mulţi vor fi arestaţi. A fost destul pentru Securitate ca în ziua de 12 martie 1952 să-l aresteze pe părintele Teodor Rudeanu. A fost anchetat la Securitatea din Craiova şi, pe motiv că era considerat „alarmist“, i s-a dat o decizie administrativă de 12 luni colonie de muncă. A fost trimis să muncească în colonia MAI din Chiriac-Vlaşca. La 9 iunie 1952, în urma unei trieri, a fost trimis în colonia de muncă de la Galeş. A fost eliberat la 12 martie 1953 din colonia Galeş. Părintele Rudeanu s-a întors în sânul familiei şi între păstoriţii săi. Părintele a cunoscut libertatea aşa cum o oferea un regim care interzicea manifestarea publică a credinţei şi suspiciona orice atitudine a clerului. La 21 aprilie 1961, părintele Rudeanu a fost arestat din nou şi anchetat la Securitatea din Craiova sub acuzaţia de „uneltire contra ordinii sociale“. Un an mai târziu, prin Sentinţa nr. 97/1962 a Tribunalului Militar Craiova, părintele a primit o condamnare de 1 an închisoare corecţională. Nevinovăţia sa era clară, dar organele îşi făceau datoria faţă de partid. În urma sentinţei, la 1 iunie 1962 a fost eliberat.