Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
Închisorile părintelui Gheorghe Doară
Gheorghe Doară s-a născut la 18 iunie 1896 în Stroeştii Vâlcei. După urmarea Seminarului Teologic "Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea şi a Facultăţii de Teologie din Bucureşti, tânărul absolvent şi-a îndreptat paşii către locurile de baştină, fiind hirotonit preot pe seama Parohiei Oteşani, ulterior transferându-se în satul natal. A fost unul dintre preoţii reprezentativi din această zonă a Vâlcei, bogată spiritual prin marile mănăstiri Bistriţa, Hurezi şi Arnota. S-a remarcat atât printr-o activitate pastoral-misionară intensă, cât şi politică, perioada interbelică fiind dominată de adeziunea naţionalistă a multor preoţi care căutau soluţii la neajunsurtile provocate de criza economică şi indiferenţa şi corupţia politicienilor. Preotul Doară a fost printre cei care au aderat la mişcarea legionară şi a iniţiat şi a susţinut tabăra de muncă care a deschis drumul prin munte către pitoreasca Mănăstire Arnota. În timpul guvernării antonesciene, părintele Doară a fost, în două etape, misionar pe câmpul pârjolit de ateism în Transnistria, reuşind să refacă o serie de biserici, să conducă protoierii, să redescopere credinţa creştină celor care cunoscuseră persecuţia sovietică. După instalarea regimului comunist în România, părintele Doară a cunoscut calvarul închisorilor. A fost arestat pe 18 iulie 1952, ţinut în anchete, umilit şi bătut în penitenciarele de la Craiova, Piteşti şi în lagărele de muncă de la Galeş, Peninsula, Borzeşti şi Oneşti. A fost judecat în 1956 şi condamnat la 4 ani închisoare corecţională. Pentru că a refuzat să facă campanie pentru cooperativizare, la 7 iulie 1959 a fost arestat din nou. Anchetat în condiţii grele, părintele a fost judecat abia în 1961, iar după un şir de procese, recursuri şi reanchetări la 12 aprilie 1962 a fost pus în libertate.



.jpg)