Închisorile părintelui Ioan Apostu

Unul dintre cei mai cunoscuţi slujitori de prin părţile Hârlăului este părintele Ioan Apostu. Este cunoscut pentru devotamentul pe care l-a dovedit în slujirea altarului şi pentru suferinţele îndurate în perioada comunistă. Ioan Apostu s-a născut la 19 ianuarie 1921, în familia unor oameni simpli din Hârlău. După şcoala elementară se înscrie la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ din Iaşi, pe care îl urmează până în 1943. În timpul rebeliunii din ianuarie 1941, alături de alţi elevi seminarişti, este obligat să participe la o manifestaţie legionară, fără însă a se implica în tumultul politic. De altfel, nici nu era atras de mişcarea legionară, după cum avea să demonstreze mai târziu. După absolvirea seminarului, în 1943 este încorporat şi trimis pentru un an la Şcoala de subofiţeri de administraţie de la Odobeşti. În toamna lui 1944 se înscrie la Facultatea de Teologie din Suceava, care din cauza refugiului se mutase la Râmnicu Vâlcea. Urmează cursurile de teologie la Suceava, într-un context politic tumultuos pentru România abia ieşită din război şi ocupată de trupele sovietice. Luptele politice erau acerbe între nou-veniţii la putere, comuniştii, şi reprezentanţii partidelor istorice care aspirau la eliberarea ţării de sub cizma sovietică. În acest context, încă din vara lui 1946 activează în propaganda electorală desfăşurată de PNŢ, pentru ca la 20 octombrie să devină membru al acestui partid. Ca majoritatea românilor, tânărul teolog Apostu era animat de şansa eliberării României de comunism, prin câştigarea alegerilor de către partidele istorice. Pentru activitatea sa, între 14 şi 17 martie 1946 a fost reţinut şi anchetat la Siguranţa din Suceava. Măsura represivă s-a repetat în 1947, în circumstanţele arestării membrilor marcanţi ai partidelor istorice, fiind reţinut administrativ până la 25 aprilie 1953. După eliberare, lucrează pentru puţin timp la Ocolul Silvic din Hârlău şi încearcă să-şi finalizeze studiile teologice. După obţinerea licenţei, la 7 ianuarie 1956 este hirotonit preot pe seama Parohiei Ripicenii Vechi. Un an mai târziu este transferat la Parohia Chiţoveni, comuna Nicolae Bălcescu. În circumstanţele începerii unui nou val de represiune, la 16 iulie 1958 este arestat din nou şi trimis în ancheta Securităţii din Iaşi. Deoarece se întâlnea cu membri ai Consiliului parohial, este acuzat de organizarea unui „grup subversiv“, de ascultarea posturilor de radio străine şi de subminarea „socializării agriculturii“. Este judecat de Tribunalul Militar Iaşi, într-un lot format din cinci inculpaţi, negând orice acuzaţie, tot aşa cum făcuse în ancheta de la Securitate. Cu toate acestea, prin Sentinţa nr. 99 din 21 februarie 1959, este condamnat la 20 de ani muncă silnică. Este purtat prin închisorile de la Iaşi (1959), Aiud (din iunie 1959) şi lagărul de muncă de la Ostrov (din octombrie 1963). În anul 1963, încearcă să-şi demonstreze nevinovăţia, în februarie cerând recurs în supraveghere, în iulie solicitând comutarea pedepsei cu detenţia administrativă, iar în august, rejudecarea procesului. În cele din urmă, în octombrie 1963 i se acceptă recursul. Astfel, în decembrie 1963 - ianuarie 1964 este reanchetat la Securitatea din Iaşi, din nou, negând orice acuzaţie. I se schimbă încadrarea juridică în „agitaţie la uneltire contra ordinii sociale“, astfel încât, prin Sentinţa nr. 38 din 22 aprilie 1964, primeşte o condamnare de cinci ani şi şase luni. Ca urmare a deciziei juridice, la 23 aprilie 1964 este eliberat din Penitenciarul Iaşi.