Închisorile preotului Ioan Gogancea din Coteştii Vrancei

S-a născut la 17 noiembrie 1906 în familia plugarului Tănase Gogancea, din satul Blidarele, comuna Cârligele, judeţul Vrancea. După şcoala primară din satul natal, tânărul Ioan Gogancea a urmat Liceul „Unirea“ din Focşani (1920-1924), Liceul „Alexandru Papiu Ilarian“ din Târgu Mureş, apoi Seminarul Teologic din Dorohoi (1925-1929).

Ulterior, ca student al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, la 28 octombrie 1931, Ioan Gogancea a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Muceşti, comuna Alexandru Odobescu, judeţul Râmnicu-Sărat. După finalizarea studiilor superioare, la 1 decembrie 1935, părintele Gogancea s-a transferat la parohia din Coteşti, judeţul Vrancea. În politică s-a implicat abia în noiembrie 1940, ca membru al Mişcării Legionare, sub ameninţarea iminentei transferări la o altă parohie. În această calitate a fost numit şef de garnizoană legionară, implicarea sa în politică rezumându-se la o activitate formală. La rebeliunea legionară nu a participat, dar a fost anchetat de către organele antonesciene. La fel de formală a fost implicarea sa în Frontul Plugarilor, după 1945, sau în activitatea de „socializare a agriculturii“. Pentru antecedentele politice, la 19 iulie 1952, a fost arestat, apoi anchetat de Securitate. A primit o decizie administrată de 24 de luni muncă silnică. A cunoscut coloniile de muncă de la Peninsula-Valea Neagră (noiembrie 1952 - august 1953), Borzeşti (august 1953) şi Oneşti (februarie 1954), apoi penitenciarul de la Văcăreşti. La 30 aprilie 1954, o subcomisie a Ministerului Afacerilor Interne hotărăşte eliberarea părintelui, pe motiv că nu mai reprezintă un pericol pentru regim. Eliberarea sa este amânată, astfel încât, începând cu 20 octombrie 1954, părintele Gogancea intră din nou în malaxorul anchetelor de la Securitatea regiunii Bârlad, cu suspiciunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare“, o culpă abia introdusă în Codul penal, care îi privea pe cei „vinovaţi“ de luptă anticomunistă în perioada interbelică. Părintele Gogancea nu recunoaşte nimic din acuzaţiile care i se aduc în anchetă şi de către unii martori ai acuzării. Cu toate acestea, este înaintat în justiţie, dar, la 3 martie 1955, Procuratura restituie dosarul pentru recercetare. Este anchetat din nou cu aceleaşi probe, iar la 28 mai 1955, prin Sentinţa nr. 206 a Tribunalului Militar Iaşi, primeşte o condamnare de 2 ani şi 8 luni închisoare corecţională pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare“, prin computare din iulie 1952. Astfel, părintele Gogancea este eliberat. Reuşeşte să revină la altar, prin încadrarea la Parohia Movilenii de Sus, judeţul Galaţi, începând cu 18 iulie 1955. Trei ani mai târziu este arestat din nou de Securitate. La 24 ianuarie 1958, prin ordin al ministrului afacerilor interne este trimis în lagărul de muncă de la Periprava pentru 36 de luni. Culpa era aceeaşi, nedovedită de autorităţile comuniste. După eliberare, la 1 noiembrie 1961, reuşeşte să se încadreze la Parohia Movileni, până la 1 mai 1966, când este transferat la Goleşti, lângă Focşani. La 30 martie 1968 iese la pensie, iar la 23 mai 1976 trece la cele veşnice.