Închisorile preotului Mihail Alexandru din Jirlău, judeţul Brăila

S‑a născut la 22 mai 1906 în localitatea brăileană Ianca. După absolvirea Seminarului teologic, tânărul Alexandru a primit darul preoţiei, ajungând să slujească în Parohia Lişcoteanca, judeţul Brăila.

Potrivit documentelor întocmite de Securitate împotriva sa, aflăm că s‑a implicat în activitatea Mişcării legionare, ajungând să ocupe funcţia de „şef de garnizoană” în timpul guvernării „naţional‑legionare” (1940‑1941). Datele oferite de arhivele fostei Securităţii sunt foarte puţine şi vagi pentru a ne contura o imagine asupra activităţii politice depuse de preotul Alexandru. În schimb, represiunea împotriva sa a fost permanentă. Ca preot la Jirlău, la 18 iulie 1952, este arestat, apoi anchetat pentru trecutul său politic. În urma Deciziei Ministerului Securităţii Statului nr. 680/1952 a primit o detenţie administrativă în colonie de muncă pe o perioadă de 24 luni, pentru culpa de „legionar”. A fost la muncă forţată în coloniile de la Peninsula‑Valea Neagră (ianuarie 1953), Borzeşti (august 1953) şi Oneşti (martie 1954). La 28 iunie 1954 a fost eliberat. Nu a revenit acasă, deoarece imediat a fost trimis în domiciliu obligatoriu la Olaru, judeţul Călăraşi. În acest domiciliu este ţinut până la 7 iulie 1957, când i se ridică restricţiile. Revine în mijlocul familiei, la Jirlău. După mai puţin de un an este ridicat din nou de Securitate. Se întâmpla la 17 februarie 1958. Nu este anchetat, ci trimis direct în lagărul de muncă de la Culmea. În schimb, într‑un referat al Securităţii despre el se arăta cum „a făcut parte din organizaţia legionară între 1937‑1941.

A deţinut funcţia de şef de garnizoană legionară. Este un element ce prezintă pericol pentru securitatea statului”. În urma acestui referat, prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 10.003 din 15 aprilie 1958 este trimis în detenţie administrativă în lagăr de muncă, pentru o perioadă de 36 luni. În septembrie 1959 este transferat în lagărul de la Periprava. Câteva luni mai târziu este anchetat asupra trecutului său politic. I se găseşte aceeaşi vină, de fost „şef de garnizoană legionară”, fără însă a se detalia cum şi‑a exercitat această funcţie. De altfel, într‑un referat din 26 decembrie 1960, despre preotul Alexandru se consemna: „se menţine pe o poziţie duşmănoasă, care nu se dovedeşte a fi un element reabilitat în urma anilor de detenţie pe care i‑a executat”. Din aceste motive, în urma Ordinului MAI nr. 10.082 din februarie 1961 preotului Alexandru i s‑a prelungit perioada detenţiei administrative cu alte 24 luni. Abia la 17 februarie 1963 a fost eliberat din lagărul de la Periprava. Cinci luni mai târziu revenea în slujire ca preot la Parohia Berlescu, comuna Mircea Vodă, judeţul Brăila.