Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Închisorile preotului Traian Şendruţiu din Inandul Bihorului

Închisorile preotului Traian Şendruţiu din Inandul Bihorului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 01 Aug, 2016

S-a născut la 12 februarie 1905, în famillia învăţătorului Teodor Şendruţiu din Inand, județul Bihor. După Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea, în 1926-1930 tânărul Traian Şendruţiu a urmat Academia de Teologie din acelaşi oraş. După absolvire, timp de un an a fost pedagog la internatul Liceului de băieţi din Salonta. În septembrie 1931 primeşte darul preoţiei pe seama parohiei din satul natal. Slujeşte aici până la 4 septembrie 1940, când este nevoit să se refugieze din teritoriul ocupat de armata horthystă. Ajunge la Arad, apoi de la 1 noiembrie 1940 este numit slujitor la Parohia Tinca II, județul Bihor, şi profesor de limba română la gimnaziul din localitate. Se implică în activitatea politică a vremii. Încă din 1935, la propunerea fratelui său, intrase în Mişcarea legionară. Acum, în timpul guvernării legionare, ocupa funcţia de şef al plasei Salonta, având atribuţii de reorganizare a mişcării şi punere în aplicare a măsurilor adoptate de guvern. Despre activitatea lui politică documentele din dosarele întocmite de Securitate sunt lapidare sau conţin informaţii exagerate în scopul incriminării din anii 50. Participă la manifestaţia legionară din 6 octombrie 1940 de la Bucureşti şi este contabil la cooperativa legionară. La rebeliune răspunde chemării de a se prezenta la manifestaţia legionară din Beiuş, unde armata deja ocupase obiectivele strategice. Chiar dacă nu fusese un actor al rebeliunii, în martie 1941 i se cere de către Episcopul Nicolae Popovici să dea o declaraţie cu privire la evenimente, mai apoi primind dojana arhierească, reţinerea salariului pe 8 zile şi transferul la Parohia Feneriş (iunie 1941). Mai apoi, din cauza acestor antecedente politice, între 25 octombrie şi 26 noiembrie 1944 este internat în lagărul de la Beiuş. La 25 aprilie 1945 se întoarce în parohia sa de la Inand. Se încadrează în noua orânduire politică, slujind şi fiind aproape de credincioşii săi. Rămâne însă cu stigmatul politic care îi va crea neajunsuri mari în anii 50. În cadrul campaniei de arestări din 1952, la 15 aprilie este reţinut sub acuzaţia de fost „şef de plasă legionară” şi pentru că ar fi participat la rebeliune. Ajunge în ancheta Securităţii, fiind chestionat sumar asupra activităţii legionare dinainte de 1941. Prin Decizia MAI nr. 698/1952 primeşte o detenţie administrativă de 24 luni. Cunoaşte penitenciarul Oradea (iulie 1952), Centrul de Triere Bucureşti-Ghencea (martie 1953), coloniile de muncă de la Galeşu (aprilie 1953) şi Oneşti (august 1953), apoi penitenciarul din Ploieşti (decembrie 1953). Spre expirarea termenului de detenţie este transferat la Oradea (decembrie 1953) şi împotriva sa se deschide o nouă anchetă (iulie 1954), de data aceasta sub acuzaţia de „activitate intensă contra clasei muncitoare (art. 193 Cod penal). Este interogat din nou, în detaliu, asupra activităţii legionare. Anchetatorii încearcă construirea unui scenariu conform căruia ar fi participat la săvârşirea unor abuzuri îndreptate împotriva evreilor. Însă martorii interogaţi, evrei, spulberă suspiciunile securiştilor. În urma anchetei, la 8 decembrie 1954 se emite un mandat de arestare, iar mai apoi este trimis în justiţie. Prin Sentinţa nr. 261 din 16 august 1955 a Tribunalului Militar Oradea este condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare corecţională. Traian Şendruţiu face recurs, care prin Decizia nr. 2158 din 18 noiembrie 1955 a Tribunalului Militar pentru Unităţile MAI este admis, şi i se reduce pedeapsa la 5 ani. Totodată, prin aplicarea Decretului nr. 521/1955 „se stinge executarea pedepsei”. Astfel, la 22 noiembrie 1955 este eliberat din penitenciarul Oradea. Se întoarce la parohia sa, însă pentru puţin timp. În contextul arestărilor masive operate de Securitatea Oradea în rândul preoţimii bihorene, la 3 noiembrie 1959 este reţinut din nou. Este anchetat asupra legăturilor politice din perioada dinainte de anul 1948, practic făcând aceleaşi afirmaţii ca în anchetele anterioare. După trei ani de anchete, la 28 noiembrie 1961, prin ordin al Securităţii Oradea, „se încetează urmărirea penală” împotriva sa, două zile mai târziu fiind eliberat.