Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Incursiune în trecutul Mănăstirii Cotmeana

Incursiune în trecutul Mănăstirii Cotmeana

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 30 Mai 2013

La jumătatea drumului dintre Piteşti şi Râmnicu Vâlcea, înaintea Dealului Negru, pelerinul poate poposi pe valea Cotmenei, într-o zonă învăluită de relief şi vegetaţie, care ascunde una dintre cele mai vechi mănăstiri din spaţiul românesc. Este vorba de Mănăstirea Cotmeana, al cărei trecut aproape că se pierde în negura istoriei, despre care se ştie că ar fi de la Radu Negru. Istoricul acestui aşezământ a trezit interesul multor cercetători ai trecutului românesc, care până de curând exprimau interpretări asupra unor izvoare, majoritatea provenite din secolele XVIII-XIX. Săpăturile arheologice efectuate în situl de la Cotmeana în anul 1972 de către Lia şi Adrian Bătrâna au scos la suprafaţă o serie de mărturii care aduc lumină în trecutul acestui aşezământ monastic. Au fost descoperite o serie de monede din perioada Mircea cel Bătrân şi din perioada 1418-1424, adică domniile lui Mihail I şi Dan al II-lea. De asemenea, s-au constatat două construcţii ale bisericii de la Cotmeana, apropiate în timp, dar care nu sunt cu mult diferite în arhitectură. Aceste informaţii noi, coroborate cu inscripţia clopotului din 1385, documentele medievale şi tabloul votiv din turnul-clopotniţă cu rol de pronaos conduc la ipoteze interesante asupra trecutului acestei mănăstiri. Prima etapă de construcţie a Mănăstirii Cotmeana începe în vremea domniei lui Radu I (1373-1383) şi se finalizează sub Dan I (1383-1386). În această perioadă este construită o biserică în formă de triconc, constituit dintr-o navă acoperită cu o boltă, căreia i se adaugă trei abside. Lăcaşul are trei încăperi, separate de un zid între naos şi pronaos şi o tâmplă înspre altar. Tot acum sunt construite chilii din lemn. Aşezământul se pare că a fost gata în anul 1385, atunci când jupân Dragomir a dăruit un frumos clopot noii ctitorii, probabil voievodale. Însă, la puţin timp, Mănăstirea Cotmeana cunoaşte un incendiu devastator. Refacerea aşezământului este asumată de însuşi domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418). Domnul Ţării Româneşti repară biserica din cărămidă pe vechiul amplasament, pe aceeaşi fundaţie din piatră de râu, dar cu absida altarului puţin restrânsă. Îi adaugă un pridvor patrulater deschis, oferind lăcaşului un aspect asemănător bisericilor sud-dunărene de secol XIII-XIV. Faţadele sunt decorate cu firide de la nivelul fundaţiei, încheiate în partea superioară de arcuri împodobite de un şir de ocniţe din teracotă colorată, aşa găsim la Mănăstirea Cozia. De asemenea, sunt refăcute chiliile din lemn. Lucrarea se pare că a fost gata înainte de 20 mai 1388, atunci când domnitorul a emis un hrisov de întărire a ocinilor şi a privilegiilor şi în care Cotmeana apare menţionată alături de Mănăstirea Cozia. Aceeaşi situaţie o regăsim în documentele din 1389 şi în cele emise de fiul său, Mihail voievod. În consecinţă, istoricii sunt de acord că la 1388 Mănăstirea Cotmeana era închinată astfel ctitoriei voievodale de la Cozia. Ulterior, Mănăstirii Cotmeana i s-a construit un zid împrejmuitor cu o înălţime de 4-6 metri, asemănător unei fortăreţe medievale. La 1711, domnitorul Constantin Brâncoveanu şi egumenul Partenie au reparat aşezământul şi au pictat biserica, deoarece „nu avea podoabă”. Tot acum se schimbă pisania. La 1777, biserica cunoaşte o altă refacere, probabil, din cauza prăbuşirii pridvorului, care este refăcut în întregime, cu ziduri pline. Cu această ocazie, vechiul zid despărţitor dintre naos şi pronaos este dărâmat, obţinându-se astfel un naos mai mare, iar noul pridvor închis devine pronaos. De asemenea, pe latura de nord, la intrare, este adăugat un mic pridvor deschis. La 1855, egumenul Iosif reface pictura bisericii, inclusiv tabloul votiv cu domnitorul Mircea cel Bătrân, probabil după modelul celui de la Cozia. La secularizarea averilor mănăstireşti, Mănăstirea Cotmeana este închisă. După o reparaţie făcută în 1880, vechea biserică devine filie a parohiei Drăguţeşti, din comuna Săpunari, din anul următor slujind preotul supranumerar Ion Vasilescu, absolvent al Seminarului inferior. Abia după 1990, Cotmeana a redevenit mănăstire.