Întronizarea mitropolitului Nicolae Colan al Ardealului

Vreme de peste trei decenii, scaunul mitropolitan al lui Andrei Şaguna fusese ocupat cu multă vrednicie de către Nicolae Bălan. El trecuse Biserica Ortodoxă a Ardealului prin neajunsurile crizei economice interbelice, regimul regelui Carol al II-lea, condiţiile vitrege cauzate de ingerinţele guvernării legionare, autoritatea politicii antonesciene şi până la instalarea şi consolidarea puterii comuniste în statul român. Evident că marele obiectiv al mitropolitului Nicolae Bălan a fost readucerea ardelenilor greco-catolici la credinţa ortodoxă, care s-a împlinit la 1948, dar într-o formă total străină faţă de cum îşi propusese în perioada interbelică. După acest an, pentru Nicolae Bălan au apărut noi provocări. Procesul de readucere a greco-catolicilor trebuia consolidat, însă pe căi bisericeşti, iar relaţia cu puterea comunistă devenea tot mai dificilă. Numai că, în vara lui 1955, Nicolae Bălan trecea la cele veşnice, succesor fiindu-i teologul Iustin Moisescu. Alegerea a fost temporară, deoarece ardelenii doreau un arhipăstor din mijlocul lor. Aşa s-a venit cu ideea alegerii la 23 mai 1957 a episcopului Nicolae Colan al Clujului, cel care în perioada horthystă rămăsese alături de păstoriţii săi. Acesta avea un trecut de luptător al Ortodoxiei şi al Bisericii în perioada războiului, era format în şcoala teologică ardeleană, construise mult în eparhia în care păstorise şi era un ardelean. Noul mitropolit a fost întronizat la 26 mai 1957, în prezenţa patriarhului Justinian Marina şi al directorului Departamentului cultelor, Dumitru Dogaru, după cum se poate vedea în fotografia de epocă. Noul întâistătător ardelean avea o misiune moştenită de la Nicolae Bălan: de a consolida revenirea şi de a păstra un echilibru în relaţia cu statul, astfel încât valorile religioase ardelene să fie păstrate aşa cum le lăsase Andrei Şaguna.