Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica La înscăunarea celui de-al patrulea patriarh al României

La înscăunarea celui de-al patrulea patriarh al României

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 24 Martie 2011

După o păstorire de trei decenii, patriarhul Justinian Marina se muta în ceata drepţilor. El condusese arca Ortodoxiei româneşti în vremuri de mari încercări, aducând-o într-o perioadă în care Biserica devenise un important factor al prestigiului românesc de peste hotare. I-a urmat Iustin Moisescu, ajuns mitropolit din mireanul care era profesorul de anvergură al Teologiei româneşti. La alegerea sa, din 12 iunie 1977, Iustin Moisescu se exprima pentru continuarea activităţii misionare, perpetuarea monahismului şi păstrarea unui nivel superior al învăţământului teologic, aşa cum fuseseră iniţiate de predecesorul său. Dar atmosfera politică era cu totul diferită şi chiar neaşteptat de defavorabilă pentru noul patriarh. Justinian reuşise să găsească punţi de dialog cu factorii responsabili din Departamentul cultelor sau din conducerea de partid, ceea ce reuşise şi mitropolitul Iustin. Însă, după 1975, atunci când Nicolae Ceauşescu îşi arogase funcţia de preşedinte al României, se produsese şi o schimbare "a cadrelor". Acum erau oamenii lui Ceauşescu în locul unui Emil Bodnăraş sau Ion Gh. Maurer, mai vechii responsabili de culte la care cei doi oameni ai Bisericii mai găseau înţelegere. Patriarhul se schimba, oamenii de stat, de asemenea, iar pentru Biserică veneau vremuri de mari încercări.