În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
17 Dec, 2024
La înscăunarea celui de-al patrulea patriarh al României
După o păstorire de trei decenii, patriarhul Justinian Marina se muta în ceata drepţilor. El condusese arca Ortodoxiei româneşti în vremuri de mari încercări, aducând-o într-o perioadă în care Biserica devenise un important factor al prestigiului românesc de peste hotare. I-a urmat Iustin Moisescu, ajuns mitropolit din mireanul care era profesorul de anvergură al Teologiei româneşti. La alegerea sa, din 12 iunie 1977, Iustin Moisescu se exprima pentru continuarea activităţii misionare, perpetuarea monahismului şi păstrarea unui nivel superior al învăţământului teologic, aşa cum fuseseră iniţiate de predecesorul său. Dar atmosfera politică era cu totul diferită şi chiar neaşteptat de defavorabilă pentru noul patriarh. Justinian reuşise să găsească punţi de dialog cu factorii responsabili din Departamentul cultelor sau din conducerea de partid, ceea ce reuşise şi mitropolitul Iustin. Însă, după 1975, atunci când Nicolae Ceauşescu îşi arogase funcţia de preşedinte al României, se produsese şi o schimbare "a cadrelor". Acum erau oamenii lui Ceauşescu în locul unui Emil Bodnăraş sau Ion Gh. Maurer, mai vechii responsabili de culte la care cei doi oameni ai Bisericii mai găseau înţelegere. Patriarhul se schimba, oamenii de stat, de asemenea, iar pentru Biserică veneau vremuri de mari încercări.
