Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica La pomenirea mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei

La pomenirea mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 14 Sep, 2011

La sărbătoarea "Schimbarea la Faţă" a anului 1946, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus slujea mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. La acest praznic era Petru Groza, prim-ministru al guvernului, vechi membru în Adunarea Eparhială a Sibiului şi preşedintele Frontului Plugarilor, grupare politică afiliată partidului comunist. Prezenţa lui Groza la această sărbătoare bisericească nu era întâmplătoare. El se afla în campania electorală pentru alegerile din noiembrie 1946 şi depunea eforturi pentru înregimentarea preoţilor în gruparea politică a sa. Cu această ocazie, liderul politic l-a întâlnit pe preotul Sebastian Rusan. În toamna lui 1940 fusese expulzat de autorităţile horthyste de la biserica pe care o ridicase la Odorhei, refugiat la Viştea de Jos, iar acum avea funcţia de protopop de Satu Mare. Părintele Rusan suferea, deoarece îşi găsise biserica batjocorită de ocupanţi. Atunci Petru Groza, care îi era naş de cununie, i-a propus să fie administrator protopopesc la Satu Mare. Astfel, a început ascensiunea lui Sebastian Rusan în ierarhia Bisericii. Dar această ascensiune era pe deplin justificată. Alături de greutăţile din familie, pierderea soţiei şi copii mulţi de crescut, preotul Sebastian Rusan, pe unde slujise, ridicase o biserică. Cunoscuse prizonieratul din Primul Război Mondial, apoi calvarul persecuţiei horthyste, iar acum era hotărât să pună umărul la reconstrucţia ţării prin Biserică, căreia îi slujea de aproape 40 de ani. În toamna lui 1946 era numit administrator al Episcopiei Maramureşului, un an mai târziu ajungând eparhiot. În septembrie 1948 a devenit arhiepiscop al Sucevei şi Maramureşului, pentru ca doi ani mai târziu să ocupe scaunul mitropoliţilor Moldovei. Mulţi îl vedeau ca omul lui Petru Groza, ca "omul puterii comuniste". Însă prin păstorirea sa a arătat că nu abdicase de la jurământul depus la intrarea în preoţie, după cum îi încuraja pe preoţi în 1955: "E un nemernic acela care spune că preotul nu-i în slujba poporului. Să fiţi în slujba Bisericii. Să fiţi vrednici chiar în mijlocul ateilor. Eu nu am ajuns mitropolit prin maşinaţiuni diabolice, ci datorită celor 48 de ani de misiune bisericească, căci totdeauna am avut la căpătâi Sfânta Scriptură. Întâi Hristos şi apoi, după Hristos, trebuie să avem ţara şi poporul". Astfel de vorbe l-au costat pe mitropolit. Documentele Securităţii consemnează cum vlădica Sebastian fusese otrăvit şi cum la 15 septembrie 1956 a trecut la cele veşnice.