Lotul „Polovragi-Tismana” sub teroarea Securităţii comuniste (II)

Membrii lotului format de Securitate erau din categorii profesionale diferite, însă ne vom referi doar la monahii şi monahiile care aveau să cunoască condamnarea la ani grei de închisoare.  Gherasim Bica s-a născut la 22 noiembrie 1908, în Cacova Ierii, judeţul Cluj. După şcoala primară, cu mari greutăţi materiale, tânărul Bica a urmat Liceul teoretic de băieţi din Turda. În 1926 este învăţător suplinitor la Varviz (judeţul Bihor), apoi, în anii următori, la Vidra-Poeni, respectiv Bedeleu (ultimele din județul Alba). În 1930 se înscrie la Seminarul monahal de la Cernica, ca bursier, iar în 1933 este tuns în monahism la Curtea de Argeş pe seama Mănăstirii Turnu. La 26 septembrie 1935 este hirotonit ca ieromonah, apoi se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi primeşte postul de spiritual II la Seminarul „Nifon Mitropolitul”. Între 1938 şi 1939 este stareţ la mănăstirea argeşeană Turnu, iar între 1940 şi 1941 ajutor de stareţ la Cernica şi administrator al tipografiei din această mănăstire. La desfiinţarea seminarului de la Cernica primeşte conducerea Mănăstirii Polovragi, unde încearcă să întemeieze o obşte, printre călugări din 1942 numărându-se ierodiaconul Bartolomeu Anania. La vremea aceea, Polovragii erau vizitaţi de Radu Gyr, Emil Botta şi Arşavir Acterian. În 1946, Bica este numit stareţ de către Episcopul de Cluj la nou-înfiinţata Mănăstire „Martirii Neamului” din Baia de Arieş, totodată profesând geografia şi ştiinţele naturale la Gimnaziul „Petru Şpan” din localitate. Eşuează în încercarea de ridicare a unei obşti, fapt pentru care în 1948 se întoarce în Oltenia, la conducerea Mănăstirii Govora. De la 1 ianuarie 1949, timp de un an este exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, apoi în Arhiepiscopia Craiovei. În această vreme se ocupă de aducerea unor maici de la Mănăstirea Gologanu, județul Galaţi, la Tismana, acolo unde aveau să ajungă şi o parte a vieţuitoarelor de la Bistriţa vâlceană, unele foste legionare. Măsura acestui transfer de personal monahal era pornită de la Patriarhia Română în scopul transformării Mănăstirii Tismana în obşte de maici, pentru a nu fi desfiinţată de către autorităţile statului. Între 1951 şi 1952 este profesor de religie la Şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Mofleni-Craiova, apoi între 1952 şi 1953 spiritual şi profesor de liturgică la Institutul de Îndrumări misionare de la Curtea de Argeş. Dintr-o criză sufletească iese din monahism, căsătorindu-se şi angajându-se mai întâi la Întreprinderea de Panificaţie din Curtea de Argeş, apoi la Secţia culturală a Sfatului popular din localitate. 

Dosoftei Florea s-a născut la 7 decembrie 1910 în Giuleşti, județul Vâlcea. Urmează Seminarul monahal de la Cernica. Este hirotonit în 1935. După obţinerea licenţei în teologie, în 1940 este numit stareţ al Mănăstirii Cozia şi exarh al mănăstirilor din Oltenia. În 1944 se închinoviază la Schitul Ostrov, iar în 1947 este numit egumen al aşezământului în care slujea.

Tit Moldovan s-a născut la 26 iunie 1923 în satul Asinip, comuna Lopadea Nouă, județul Alba. După şcoala primară se înscrie la Seminarul monahal de la Cernica. Este ucenic al părintelui Gherasim Bica, însoţindu-l la Turnu, apoi la Cernica. În 1941, atunci când se desfiinţează seminarul de la Cernica, tânărul Moldovan se transferă la Râmnicu Vâlcea, totodată închinoviindu-se la Mănăstirea Polovragi, acolo unde părintele Bica ajunsese stareţ. La puţin timp ajunge secretar, iar din 1951 stareţ al Mănăstirii Polovragi, totodată ocupând funcţia de şef al Secţiei de tâmplărie a cooperativei „Propăşirea”.

Nicodema Vasilache s-a născut la 25 aprilie 1912, în Galaţi. După şcoala primară, urmează liceul teoretic din oraşul natal. Alături de soţul ei, Solon Vasilache, militează în Mişcarea legionară, ajungând chiar în apropierea lui Codreanu. Demoralizată total după uciderea liderului legionar, în 1945, împreună cu soţul ei şi la sfatul părintelui Arsenie Boca se hotărăşte să abandoneze lupta politică, luând calea monahismului. Astfel, în aprilie 1945 se închinoviază la Mănăstirea Sărăcineşti, de lângă Băile Olăneşti, iar în septembrie 1946 ajunge la Bistriţa vâlceană, unde la 21 iulie 1947 este tunsă în monahism. Totodată, la Bistriţa este profesoară de limba franceză la şcoala din acest aşezământ monahal. În 1951, intră în obştea Mănăstirii Tismana. Ajunge secretară, apoi iconoamă a mănăstirii şi vicepreşedintă a cooperativei monahale „Propăşirea”, ocupându-se cu achiziţiile. (Va urma)