Lotul „Polovragi-Tismana” sub teroarea Securităţii comuniste (III)

Un alt membru al lotului „Po­lo­vragi-Tismana” a fost Veniamin Nicolae. Acesta s-a născut la 29 iulie 1920, într-o familie nevoiaşă din Brăila. După şcoala primară de băieţi (1931), tânărul Nicolae urmează Şcoala comercială (ambele din Brăila), pe care nu o finalizează din cauza greutăţilor materiale din familie (o va absolvi în 1945 la Târgu Jiu). Din 1934 lucrează la mai multe oficii cerealiere din Brăila, apoi din 1936 ca „băiat de prăvălie” în Constanţa. Ajunge să lucreze la câteva restaurante din Bucureşti, Braşov şi Cluj. Se îmbolnăveşte de plămâni, fiind nevoit să se interneze în sanatoriu.

În aprilie 1941 face o cerere către Patriarhia Română pentru a intra în monahism. I se admite să se închinovieze la Cernica, începând cu 24 august 1941. În septembrie 1941, Gherasim Bica îl sfătuieşte să meargă la Polovragi, unde să se poată îngriji şi de sănătate. În 1946 ajunge stareţ al Mănăstirii Polovragi. În 1951 este numit de Mitropolitul Firmilian ca preşedinte al Cooperativei „Propăşirea”, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi duhovnic al Mănăstirii Tismana.

Emilian Gâţu s-a născut la 31 iulie 1921, în Pătrăuţii de Sus, județul Suceava. După şapte clase, tânărul Gâţu cercetează mai multe mănăstiri din Moldova, pentru ca în mai 1946 să fie supus ispitirilor canonice în Mănăstirea Polovragi. La 6 decembrie 1949 este tuns în monahism, iar la 1 decembrie 1950 hirotonit ca ierodiacon. La 28 mai 1953 este hirotonit ieromonah de către Mitropolitul Firmilian, apoi la 21 august 1955 ajunge duhovnic al Mănăstirii Polovragi.

Primele anchete s-au desfăşurat în incinta Mănăstirii Polovragi, adică acolo unde începuse toată povestea legată de colonelul Popovici. Unele mărturii indică faptul că interogatoriile au înce­put în Postul Mare şi s-au ter­minat după Săptămâna Lu­mi­nată, fiind coordonate personal de şeful Securităţii din Târgu Jiu şi că se soldau cu electrocutări şi bătăi interminabile. În anchetele de la Polovragi mărturiile inculpaţilor erau consemnate olograf, materiale care nu au intrat în dosarul penal alcătuit pentru instanţă.

Dosarul penal a fost constituit din interogatoriile consemnate de anchetatori după a doua jumătate a lunii aprilie 1958 la sediul Securităţii din Craiova. Evident că tot ce a rămas consemnat în dosarele Securităţii este conform scenariului organelor de represiune. Anume că arestaţii, foşti legionari, ar fi continuat activitatea legionară „sub masca misticismului” prin angajarea altor foşti legionari la Cooperativa „Propăşirea” şi acordarea unor „ajutoare legionare”, constând în bani, alimente şi diverse lucruri. Printre foştii legionari angajaţi la cooperativa monahală figura Ştefan Anastasescu, avocat şi fost proprietar al tipografiei „Cuvântul”, pe care Mitropolitul Firmilian îl cunoştea din pe­rioada interbelică. Prin sistemul său de relaţii, Anastasescu reuşise să achiziţioneze o serie de maşini-unelte necesare liniilor de producţie ale cooperativei şi chiar desfacerea produselor către furnizori ai statului, precum Direcţia Canalului (ai cărei foşti directori după 1953 au fost angajaţi la „Propăşirea”). De asemenea, încercările ieromonahului Veniamin Nicolae şi ale maicii Nicodema Vasilache de extindere a secţiilor de producţie ale cooperativei prin achiziţionarea fără acte contabile, deci prin numerar, a 200 de stupi pe seama Mănăstirii Tismana de la un funcţionar al GOSTAT-ului, pentru Securitate constituia practic o subminare a regimului de către tocmai aceşti foşti legionari. La momentul achiziţionării, monahii nu ştiau că funcţionarul de la GOSTAT delapidase aceste produse în interes personal. Acestei situaţii i se adăuga ascunderea colonelului Popovici, care în optica Securităţii nu putea fi săvârşită decât de legionari. Mai gravă a fost ascunderea în 1948, în incinta Mănăstirii Polovragi, a trei arme cu muniţie, care aparţineau lui Popovici şi care, mutate de mai multe ori datorită schimbărilor în anexele gospodăreşti, se pare că fuseseră pierdute de către călugării care ştiau de existenţa lor, adică Veniamin Nicolae, Tit Moldovan şi Emilian Gâţu.