Lotul „Polovragi-Tismana” sub teroarea Securităţii comuniste (IV)

Din cercetarea miilor de documente la care am avut acces, rezultă că armele ar fi ajuns la colonelul Popovici, după ce au trecut prin mai multe mâini. Un alt aspect acuzator la adresa acestor monahi arestaţi a fost ascunderea de aur. În fapt, între 1955 și 1957, ieromonahul Veniamin Nicolae cumpărase câteva monede de la diverse persoane, care aveau nevoie urgentă de bani pentru hrană şi medicamente, aur pe care duhovnicul de la Tismana urmărea să-l folosească la turnarea unor obiecte de cult. Tot în anchetă s-a amintit episodul în care ierodiaconul Bartolomeu Anania a ascuns valiza cu documente a doctorului Iosif Veselovschi la Polovragi în anul 1948 şi care la percheziţia Securităţii fuseseră găsite putrezite.
Paralel cu ancheta de la Securitate, aceiaşi arestaţi au fost interogaţi inclusiv de Miliţie pe partea de culpe economice, astfel încât acestora să li se intenteze un proces cu efecte cât mai agravante.

A urmat inevitabilul: trimiterea în justiţia comunistă. Interesant este faptul că procesul s-a desfăşurat la Tribunalul Militar Bucureşti, ceea ce ne indică importanţa pe care autorităţile comuniste o dădeau cazului, dar în deplasare la Craiova. Aşadar, prin Sentinţa nr. 197 din 24 octombrie 1959 monahii inculpaţi în lotul „Polovragi-Tismana” au primit următoarele condamnări: Gavrilă Gherasim Bica, 12 ani de temniţă grea pentru infracţiunea de „activitate intensă contra ordinii sociale”; Nicodema Vasilache, 16 ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”; Emilian Gâţu, 6 ani de temniţă grea pentru „favorizare la activitate intensă contra clasei muncitoare”; Tit Moldovan, 16 ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”; Dosoftei Florea, 9 ani de temniţă grea, pentru „favorizare la activitate intensă contra clasei muncitoare”; Veniamin Nicolae, 17 ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale” şi 15 ani de temniţă grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”. Acestor condamnări li s-a adăugat una de natură economică, încât prin Sentinţa nr. 1384 din 2 iunie 1961 a Tribunalului raion Craiova, Nicodema Vasilache a mai primit 25 ani de muncă silnică pentru delapidare, Tit Moldovan, 9 ani de închisoare corecţională pentru „favorizare la delapidare”; Tatiana Răduleţ, 20 ani de muncă silnică, şi Veniamin Nicolae, 25 ani de muncă silnică pentru „complicitate la delapidare”.

Toţi condamnaţii au cunoscut universul concentraţionar românesc după cum urmează: Veniamin Nicolae a trecut prin: Craiova (1958, iunie 1962), Timişoara (august 1962), Aiud (martie 1963), Oradea (martie 1963) şi Salcia (mai 1963), fiind eliberat la 3 august 1964, de la Ostrov. Tit Moldovan a trecut prin: Craiova (1959, decembrie 1960), Aiud (ianuarie 1960), Oradea (decembrie 1960), Jilava (mai 1962), Galaţi (iunie 1962), Salcia (iunie 1962), fiind eliberat la 30 iulie 1964 de la Ostrov. Nicodema Vasilache a trecut prin: Craiova (1959, decembrie 1960-1961), Jilava (ianuarie 1960), Miercurea Ciuc (februarie 1960), Arad (mai 1960, iunie 1962), Oradea (octombrie 1962), fiind eliberată din acest ultim penitenciar la 28 iulie 1964. Dosoftei Florea a trecut prin: Craiova (1959), Periprava (ianuarie 1960, mai 1962), Salcia (aprilie 1960), Giurgeni (aprilie 1962), fiind eliberat de la Periprava la 28 iulie 1964. Gherasim Bica a trecut prin: Craiova (1959), Aiud (ianuarie 1960, mai 1963), Salcia-Ostrov (octombrie 1960, aprilie 1962), Giurgeni (iunie 1961), Constanţa (1961-1962), Jilava (1962, mai 1963), Galaţi (aprilie 1962), fiind eliberat din Aiud la 29 iulie 1964; Tatiana Răduleţ a cunoscut penitenciarele Craiova şi Târgşor, fiind eliberată abia în 1972. Un monah însă nu a mai văzut ieşirea din închisoare. La 17 august 1960, Emilian Gâţu a decedat în Penitenciarul Gherla, cu diagnosticul TBC pulmonar, pleurezie purulentă.