Lotul preoţilor de la Episcopia din Galaţi sub teroarea Securităţii comuniste

Trecuse un al treilea val al arestărilor, determinat în mare parte de lichidarea revoluţiei anticomuniste de la Budapesta, şi probabil că puţini se mai gândeau că deocamdată vor mai fi arestaţi pe motive politice. Însă ochiul vigilent al Partidului, Securitatea, avea să descopere în jurul episcopului Chesarie Petrovici al Dunării de Jos o aşa-zisă conspiraţie legionară. De la început organul represiv a considerat că în această poveste sunt implicaţi clerici absolvenţi ai Seminarului Teologic "Sfântul Andrei" din Galaţi, din perioada interbelică, atraşi în militantismul legionar de către unii profesori adepţi ai Mişcării Legionare. A fost ziua de 22 decembrie 1961, când Securitatea din Galaţi a trecut la arestarea preoţilor Anghel Gomolea de la Biserica "Sfânta Cruce", din Brăila, Ştefan Căşaru, de la Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din Brăila, Constantin Rusu şi Iov Carp de la "Sf. Modest" din Galaţi, Ioniţă Buşilă, funcţionar la Episcopia din Galaţi, cât şi pe mirenii Vasile Ciubuccu, Ion M. Frosin şi Gheorghe Rădulescu. Primul dintre aceştia, Anghel Gomolea, s-a născut la 4 octombrie 1912, în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Brăila. A absolvit Seminarul Teologic din Galaţi în 1933, după care a fost cântăreţ la Biserica "Sf. Gheorghe" din Brăila şi student al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. După obţinerea licenţei, în 1936 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Oprişeneşti din judeţul Brăila. Însă, din cauza presiunilor la care era supus pentru a se înregimenta politic, în 1940 s-a hotărât să devină confesor militar al Garnizoanei din Suceava. A slujit ca preot în Armata Română până la desfiinţarea instituţiei clerului militar în august 1948, când a fost numit preot la Biserica "Sfânta Cruce" din Brăila. Al doilea preot brăilean, Ştefan Căşaru, s-a născut la 22 iunie 1911, în Ruşeţu, judeţul Brăila. Între 1925 şi 1933 a urmat Seminarul Teologic din Galaţi, iar între 1933 şi 1937, cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. După obţinerea licenţei a fost hirotonit preot pe seama unei parohii din noua Episcopie a Maramureşului, pentru ca în august 1940 să fie nevoit să se refugieze ca urmare a Diktatului de la Viena. Până în martie 1941, a slujit ca preot refugiat la Biserica "Sfântul Spiridon" din Galaţi, apoi la câteva parohii din Episcopia Dunării de Jos, pentru ca din toamna aceluiaşi an să fie numit la Cimişchioi, în Episcopia de Ismail-Cetatea-Albă. Aici a slujit până la retragerea administraţiei româneşti din Basarabia în 1944, refugiindu-se ca preot la Brateş, în apropiere de Făurei, pentru ca din 1 octombrie 1946 să fie numit la Biserica "Sfinţii Împăraţi" din Brăila. Ulterior, între 1948 şi 1959, acesta a ocupat postul de protopop de Brăila.