Lotul preoţilor de la Episcopia din Galaţi sub teroarea Securităţii comuniste (II)

Alături de preoţii brăileni, în lotul arestat de Securitate în 22 decembrie 1961 s-au aflat trei slujitori gălăţeni. Primul dintre ei, Constantin Rusu, s-a născut la 24 iunie 1916, într-o familie de oameni simpli din Mihălceni, judeţul Râmnicu-Sărat. După cursul primar, în 1929-1937 a urmat Seminarul Teologic "Sf. Andrei" din Galaţi, apoi în 1941 a absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi cu licenţă în Teologie. Deoarece erau prea puţini intelectuali în satul natal care să activeze în Mişcarea legionară, în timpul guvernării naţional-legionare, din toamna lui 1940, tânărul teolog Constantin Rusu a fost nevoit să intre în Mişcarea legionară, numit şef de cuib şi chiar de sector legionar. Înregimentarea politică era o condiţie pentru obţinerea bursei sociale de care avea atâta nevoie în vederea finalizării studiilor teologice. În mai 1942 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Tescureni, judeţul Bălţi. După doi ani se refugiază peste Prut, revenind şi slujind în satul natal. La 15 august 1947 a fost numit la Parohia "Sf. Modest" din Galaţi. Pentru activitatea legionară din toamna lui 1940, la 6 ianuarie 1950 a fost reţinut de Securitate, sub acuzaţia de activitate anticomunistă, mutat la Penitenciarul Jilava, apoi anchetat la Ministerul de Interne din Bucureşti. Este trimis la Canal, la muncă obligatorie, în mai multe colonii: iunie-decembrie 1951, Cernavodă; decembrie 1951-iunie 1952, Km. 4; iunie 1952-decembrie 1952, Capu Midia; decembrie 1953-19 mai 1953, Castelu, de unde este eliberat. Al doilea cleric gălăţean este Iov Carp. Acesta s-a născut la 15 iulie 1906, în comuna Smulţi, judeţul Galaţi. După şcoala primară, între 1918-1927, a urmat Seminarul Teologic "Sf. Andrei" din Galaţi, fiind coleg cu viitorul episcop Valerian Zaharia. Ajunge pedagog la seminarul pe care abia îl absolvise şi urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În 1929 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Dăeni, judeţul Tulcea, unde slujeşte până în 1931, când este numit la Piscu, judeţul Galaţi. În iulie 1937 este numit la Parohia gălăţeană "Sf. Modest". În timpul guvernării legionare încearcă să mobilizeze mai mulţi preoţi gălăţeni să activeze politic, însă nu reuşeşte. În timpul rebeliunii susţine un discurs în faţa statuii lui Costache Negri din Galaţi, faptă care mai apoi a fost considerată ca participare la nesupunere faţă de autorităţile statului şi condamnată de justiţie cu un an de închisoare. Execută pedeapsa la Aiud, după care este trimis pe front, până în august 1944. Pentru faptele sale de pe front este decorat cu "Regina Maria". Al treilea preot gălăţean este Ioniţă Buşilă. S-a născut la 30 mai 1958, în Găneşti, judeţul Galaţi. Între 1921 şi 1929 a urmat Seminarul Teologic "Sf. Andrei" din Galaţi, apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. Din 1935 a slujit în Parohia Giurcani, azi în judeţul Vaslui. În 1947 se mută în Galaţi, fiind profesor de religie la Şcoala pedagogică, de limba română până în 1949, apoi de matematică până în 1954. Timp de trei ani suplineşte Parohia Maroteşti, comuna Osmanu, judeţul Brăila, iar din 1957 este funcţionar la Episcopia din Galaţi, slujind în parohiile lipsite de preoţii închişi de autorităţile comuniste.